România PRIMĂVARA

22/04/2017

Avem o ţară frumoasă, păcat că nu o străbatem şi uneori ne pierdem în locuri şi destinaţii necunoscute…

       Natura işi cere unicul drept: aceea de a o păstra aşa cum este…

       Imaginile nu au nevoie de cuvinte….

România este mirifică, indiferent de unde o priveşti sau în ce anotimp te afli…..

DSC00358

SAM_3990

SAM_1792

156 Copaci la baraj

DSC07088

DSC05124


România IARNA

07/11/2015

Avem o ţară frumoasă, păcat că nu o străbatem şi uneori ne pierdem în locuri şi destinaţii necunoscute…

       Natura işi cere unicul drept: aceea de a o păstra aşa cum este…

       Imaginile nu au nevoie de cuvinte….

România este mirifică, indiferent de unde o priveşti sau în ce anotimp te afli…..

Iarna se asterne...peste tot

Iarna se asterne…peste tot

Frumusetile orasului in noaptea...alba

Frumusetile orasului in noaptea…alba

DSC08225

DSC08234

OLYMPUS DIGITAL CAMERA


România VARA

10/10/2015

Avem o ţară frumoasă, păcat că nu o străbatem şi uneori ne pierdem în locuri şi destinaţii necunoscute…
Natura işi cere unicul drept: aceea de a o păstra aşa cum este…
Imaginile nu au nevoie de cuvinte….

România este mirifică, indiferent de unde o priveşti sau în ce anotimp te afli…..

DSC00355

DSC06562

SAM_4169

DSC05609

DSC05646

DSC07100


România TOAMNA

02/10/2015

Avem o ţară frumoasă, păcat că nu o străbatem şi uneori ne pierdem în locuri şi destinaţii necunoscute…
Natura işi cere unicul drept: aceea de a o păstra aşa cum este…
Imaginile nu au nevoie de cuvinte….

România este mirifică, indiferent de unde o priveşti sau în ce anotimp te afli…..

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

09 Padure

SAM_0786

SAM_0768

468 Acum sunt 3 berze

DSC08639

DSC08480

462 Imagine


NAIvitate

11/07/2015

IMGA0318Tot mai des observăm o anumită naivitate a celor din jur.

Aceasta se manifestă prin diferite metode.

Unele persoane descoperă anumite lucruri, mirându-se de existenţa acestora, aşa ca un copil ce-şi descoperă jucăria favorită.

Alţii în schimb, descoperă lucrurile , ca pe ceva normal, impunând celor din jur să le folosească în interesul lui, neştiind, cât de periculos sau greu este acest lucru. Este o naivitate specifică liderilor ce vor să se impună cu orice preţ dar de fapt îşi prezintă proştia, ca pe o carte de vizită.

Toţi suntem naivi în anumite domenii, dar ne adaptăm şi căutăm să ne folosim de avantajele pe care le putem obţine.

De multe ori, ne reamintim de fapte din trecut, iar meditând, ne dăm seama de naivitatea noastră din unele momente ale vieţii, situaţii pe care puteam să le gestionăm, mult mai bine.

Naivitatea nu înseamnă proştie, este doar o stare tranzitorie. Fiecare dintre noi, descoperim mereu câte ceva nou, ciudat…

De fapt toţi avem momente de copilărie atât în perioada specifică acesteia, cât şi în perioada de după. Important este că noi suntem fiinţe gânditoare şi ne adaptăm.

Omul este o trestie care se îndoaie în calea vântului, dar nu se rupe!


Tableta buclucaşă

15/09/2014

Din nou apare un mesaj pe reţeaua de socializare , avertizându-l pe cel aflat la calculator. Acesta se enervează şi o porneşte hotărât spre ieşire.
După câteva secunde, loveşte cu putere în uşa vecinului şi ia spre scări. Spre uimirea lui, uşa se deschide.
– O fi vreun hoţ…. – gândeşte cu voce tare….Sau nu….
Pătrăţel, se apropie de uşă şi o deschide precaut. Intră, închizând uşor uşa, ca şi cum ar fi fost din sticlă.
Se uită în sufragerie, unde-l vede pe Gogoşar, care stătea pe fotoliu şi se juca cu un obiect, care-i captase atenţia în totalitate.
– Aha, am ştiut – strigă Pătrăţel.
– Ce ai ştiut – întreabă Gogoşar fără a-şi ridica ochii.
– Nu ai fost plecat nicăieri!
– În ultimele două ore…categoric nu.
– Nu ai fost plecat cu prietenii, m-ai păcălit.
– De ce crezi asta?
– Da…nu te uiţi la mine, deci minţi…Altfel cum tot postai poze pe net!
– Crezi?
– Da… nu mă poţi păcăli – spune fericit Pătrăţel.
– Nu…ai dreptate, aşa este…te-ai păcălit singur.
– Cum aşa? – întreabă mirat Pătrăţel.
– Cu gândurile…Uite, vezi ce am aici?
– Un telefon…Ba…nu…
– Este o tabletă.
– Eu ştiam că ţi-ai luat telefon nou…
– Eh…Vreau şi eu confort .
– Nu înţeleg!
– Păi pot sta pe pat, în fotoliu şi să am acces la net, să caut, să vizualizez…
– Păi…da…deci nu ai fost în concediu….
– Ba da. Nu ai văzut pozele postate?
– Dar ce, mă crezi prost! Ai pe munte internet?
– Nu. Totul ţine cont de performanta .
– Adică?
– Am 4G. Chiar şi pe coclauri am avut semnal, am făcut poze şi le-am şi postat pe net.
– Ei, da! Credeam că eşti acasă şi pui poze vechi. Cum apărea o poză, veneam şi eu la uşa ta!
– Eşti haios! – râde Gogoşar.
– Nu…nu…tot nu te cred.
– Normal. Nu crezi ceea ce nu vezi!
– Da…da…este vorba mea.
– Dar atunci cum de ai curent în casă, că nu-l vezi real!
– Lasă…aia este altceva…Este din generaţii îndepărtate…asta este ceva nou…dacă este…
În timp ce vorbea, vede pe vecinul său cum îl fixase cu tableta după care se retrage spre fotoliu, unde se cuibăreşte. Pătrăţel se uită la acesta şi apoi se pregăteşte să comenteze. Gogoşar îi face semn cu capul să vină lângă fotoliu. Pătrăţel decide să se deplaseze cei doi metri ca apoi să înceapă din nou discuţia. Ajuns lângă Gogoşar, acesta îi arată pagina lui de pe reţeaua de socializare, unde tocmai distribuise poza făcută lui Pătrăţel, în urmă cu câteva secunde.
Pătrăţel priveşte uimit:
– Închide gura…Pătrăţel, căci s-ar putea să fie muşte pe aici!
– Of! Să nu mai faci aşa ceva…Adică poza apare înainte ca momentul să se întâmple!
– Nu chiar, totul este în timp real.
Pătrăţel se retrage spre masa, priveşte în jur şi o porneşte spre uşă:
– Plec, că ai treabă…
– Bine.
– Când mergem în drumeţia organizată de mine, cu vecinii….
– Da…da…o să iau tableta. Dacă se descarcă …rămân pozele salvate pe net! Pa..pa…Pătrăţel.
– Pa…pa…Gogoşar.
Gogoşar îşi continuă îndeletnicirea cu tabletă în timp ce Pătrăţel, aleargă pe scări, intrând ca un “tunet” în apartamentul său. Scoate un bon din buzunar şi începe să butoneze la calculator:
– Eh…las că şi eu găsesc tableta buclucaşă şi o să-mi iau…dacă uiţi bonul pe masă…- zâmbeşte satisfăcut Pătrăţel, în timp ce telefonul sună.
Pătrăţel răspunde :
– Alo da!
– Vezi caută după toată denumirea firmei că aşa găseşti mai uşor… – se aude de la celălalt capăt al firului, înainte ca legătura să se întrerupă.


Călătorie de vis

23/08/2014

Viaţa de multe ori ne oferă diferite oportunităţi, schimbări, uneori chiar radicale. De puţin timp, am conştientizat cât de importantă este o ieşire în mijlocul naturii, chiar şi pentru câteva ore, petrecute departe de tumultul oraşului.
Să pleci într-un mini-concediu în mijlocul naturii, este ceea ce poate fi cel mai sănătos, revigorant şi relaxant lucru de realizat.
De curând, împreună cu prieteni şi familie am pornit pe cărările patriei. Scopul propus, a fost mai mult decât atins.
Ne-am oprit la poalele cascadei Bâlea. Am parcat maşinile, la bază şi am privit minunăţiile din jur. Telefericul trecea pe deasupra noastră, parcă invitându-ne să-l urmăm. Bineînţeles că am avut poftă de mâncare şi ne-am odihnit în căsuţa noastră de mai jos.

Unul dintre vecini noştri, avea un echipament kaki , care se integra perfect în zonă. Natura a fost darnică cu noi.
A doua zi am urcat pe jos până la cascadă unde am admirat peisajele şi am făcut poze, am servit masă şi ne-am relaxat.

447 Cascada razvratita

Dimineaţă avusesem un mic incident cu căsuţa, care începusem să o desfac iar din neatenţie aceasta a fugit purtată de vânt, dar am recuperat-o în timp util, cu ceva efort fizic însă…  . Din acel moment, ne-am decis să mai rămâneam o zi pe acolo.
Următoarea zi am fost la Lacul Bâlea unde ne-a întâmpinat zăpada, semn că avem şi un asemenea anotimp la noi în ţară.

292 Zapada

Ultima zi, am mers pe Transfagaraşan, admirând încă o dată, resursele şi minunăţiile ţării noastre.

192 Transfagarasanul

Călătorind cu cortul, suntem ca nişte melci care-şi duc casa în spinare….Acum înţeleg de ce există atâţia melci…. sunt sănătoşi în mijlocul naturii!
Călătoria a fost scurtă dar ne-am hotărât ca în fiecare week-end să „evadăm” în natura pentru a ajunge să ne cunoaştem propria ţară. Numai călătorind vedem cât de bine este la noi, dacă avem grijă să păstrăm ceea ce avem. Nu trebuie să facem nimic, natura se protejează singură, noi trebuie doar să păstrăm ceea ce avem.
Dacă am călători în fiecare week-end în câte o zonă din ţară, mai apropiată de localitatea noastră, am fi câştigaţi din toate punctele de vedere. Dacă week-endul este unul prelungit, putem călători la distanţe mai îndepărtate, luând căsuţa cu noi!
Să ne distrăm, să ne trăim viaţa din plin!
Viaţa merită trăită la maxim!


inviDIA

14/09/2013

 

DSCN7388 

Doi copii se joacă cuminţi pe iarbă în faţa blocului. Băieţelul blond întinde masinuţa lui, băieţelului brunet. Acesta, la rândul său, îi dă maşinuţa cu care se jucase până atunci. Copiii continuă cu preocupările lor, până vin părinţii şi-i iau în casă, odată cu lăsarea serii.

Peste ani, un tânăr brunet îl ajută pe colegul său să înţeleagă enigmele matematicii, iar la rându-l său fusese iniţiat în tainele chimiei de colegul său.

O pereche de miri, alături de un tânăr cavaler de onoare, însoţit de o fată frumoasă se distrează în sala de festivităţi, a celui mai nou complex hotelier din localitate.

Anii trec. O persoană nouă apare printre cei doi tineri. Este mereu alături de ei… Brunetul reuseşte să-şi cumpere un apartament, în acelaşi cartier, dar cu mai multe facilităţi. În acelaşi timp, tânărul blond, devenit medic specialist, îşi achiziţionează a doua maşină. Doctorul îşi doreşte un apartament ca şi prietenul său, care la rândul său, îşi doreşte maşini, aşa cum a văzut la prietenul din copilărie….

În timp, cei doi, încep să se separe, să nu mai aibă timp unul pentru celălalt, deşi locuiesc în continuare în apropiere unul de celălalt, să aibă discuţii contradictorii, aprobate, doar de persoana ce li se alăturase de curând…..

Anii trec, iar cei doi prieteni din copilărie, se văd rar, chiar şi atunci, se evită pe cât posibil….Persoana care li se alăturase pe firul vieţii, îi însoţeşte şi se apropie de toţi cei dragi lor. Cineva, o remarcă şi o întreabă cine este. Aceasta se recomandă:

          Eu sunt pretutindeni…eu sunt INVIDIA!

Aşa începem majoritatea dintre noi, să uităm trecutul, prieteniile vechi….Apare printre noi, INVIDIA, care calcă totul în picioare.

Cei care reusesc să treacă peste acest obstacol, devin conştienţi de adevăratele valori şi principii de viaţă.

Invidia apare neinvitată dar, putem refuza să o primim în casa vieţii noastre, putând chiar să ne împotrivim, prin ceea ce facem şi simţim.

Fiecare trebuie să trăiască după propriile principii, nu să fie condus de ambiţii!

Gândirea pozitivă, duce la realizări şi la fapte demne şi mai ales, la o conştiinţă „curată”.

Oare câţi au scăpat de invidie, sau luptă să scape de ea? Suntem conştienţi că acest lucru nu este benefic?

Poate da…poate nu…poate ne place să fim aşa cum suntem…poate dorim să fim invidioşi pentru ca şi alţii să ne invidieze…

Fiecare este proprietarul sentimentelor şi al faptelor…


IMAGINi şi imaginAŢIE

02/08/2013

DSC06562Privind imaginea de mai sus, unii ar spune  „frumoasa poză”, alţii „ un peisaj mirific”, sau „ o poză reuşită”, ori unii mai răutăcioşi  „nu prea a ieşit poza clară….”.

Toţi ne-am arunca o privire asupra imaginii şi am trece mai departe.

Puţini încearcă să intre efectiv în mirajul unei imagini, să lase imaginaţia liberă….

Copacii care cresc la poalele râului, verdeaţa care este atât de benefică sănătăţii noastre., apa care este un simbol al vieţii, sunt câteva amănunte ale acestei poze.

Ce minunată este natura, care se dezvoltă singură, noi trebuie  doar să avem grijă, să nu o distrugem din propria noastră voinţă.

Nici nu ne putem închipui, la câte evenimente, a fost martoră această zonă. Câte personaje istorice şi nu numai, s-au răcorit la acest râu sub umbra copacilor. Cât de mirific este peisajul, câte secrete cunoaşte…..

Apa care este atât de vitală omului şi a existenţei acestuia, sălăşluieşte de secole potolind setea multor trecători.

Acest loc, ca multe altele, înseamnă sănătate, relaxare, într-un cuvânt, VIAŢĂ!

Natura a fost din cele mai vechi timpuri, un aliat şi un sprijin al poporului nostru. Ne-a ajutat în momente grele, ne-a sprijinit în marile bătălii, şi acum este rândul nostru, să o îngrijim spre binele nostru.

Să fim ca stâncile, luaţi de valuri, sub umbra răcoroasă a copacilor şi să salvăm natura şi planeta…VERDE!

Imaginaţi-vă o viaţă fericită şi sănătoasă, sau una fără asemenea peisaje ….

Care ar fi mai bine pentru noi?

Realitatea trebuie construită şi prin imaginaţie, istorie şi civilizaţie…..


Apusul unui suflet…rătăcit

02/03/2013

DSC08639
În general viaţa este grea, plină de probleme şi necazuri, oamenii fiind rătăciţi pe valurile vieţii.
Este dureros când pierzi o persoană din viaţa indiferent de gradul de rudenie, doar simplul fapt că a existat în acelaşi timp şi spaţiu cu tine este suficient.

Trebuie de multe ori să luăm în calcul, faptul că o viaţa a cuiva care apune, poate fi o linişte, o odihnă pentru persoana respectivă, care poate a suferit mult înainte de a trece în nefiinţă.
Poate apusul unui suflet, este eliberarea lui de durere, suferinţă. Poate acel suflet pleacă împăcat, ştiind că în urma lui, rămân lucruri bune, oameni a căror viaţă le-a înseninat , regrete dar şi multe amintiri din albumul vieţii.

Se ştie că totul este relativ în viaţă, doar trecerea în nefiinţă este o realitate, cruntă dar necesară.
Ne naştem pentru a muri, dar trecând pe cărarea vieţii, contează ceea ce facem şi lăsăm în urmă.
Viaţa este o încercare pentru suflet, iar apusul ei este verdictul final.

Nu trebuie să plângem apusul unui suflet, trebuie să ne reamintim lucrurile minunate, clipele plăcute şi omul care a fost.Acest lucru trebuie să motiveze mai mult, viaţa celor ce rămân în urma sufletului care apune…
Fiecare om, face greşeli, cu voie , fără voie, dar trebuie iertate, uitate şi să ne reamintim lucrurile bune. Toţi au făcut lucruri bune, mai ales pentru cei dragi lor.

Dumnezeu să-l ierte pe cel ce a păşit pe calea nefiinţei şi să-i ajute pe cei rămaşi în urma lui!