România PRIMĂVARA

22/04/2017

Avem o ţară frumoasă, păcat că nu o străbatem şi uneori ne pierdem în locuri şi destinaţii necunoscute…

       Natura işi cere unicul drept: aceea de a o păstra aşa cum este…

       Imaginile nu au nevoie de cuvinte….

România este mirifică, indiferent de unde o priveşti sau în ce anotimp te afli…..

DSC00358

SAM_3990

SAM_1792

156 Copaci la baraj

DSC07088

DSC05124


România VARA

10/10/2015

Avem o ţară frumoasă, păcat că nu o străbatem şi uneori ne pierdem în locuri şi destinaţii necunoscute…
Natura işi cere unicul drept: aceea de a o păstra aşa cum este…
Imaginile nu au nevoie de cuvinte….

România este mirifică, indiferent de unde o priveşti sau în ce anotimp te afli…..

DSC00355

DSC06562

SAM_4169

DSC05609

DSC05646

DSC07100


România TOAMNA

02/10/2015

Avem o ţară frumoasă, păcat că nu o străbatem şi uneori ne pierdem în locuri şi destinaţii necunoscute…
Natura işi cere unicul drept: aceea de a o păstra aşa cum este…
Imaginile nu au nevoie de cuvinte….

România este mirifică, indiferent de unde o priveşti sau în ce anotimp te afli…..

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

09 Padure

SAM_0786

SAM_0768

468 Acum sunt 3 berze

DSC08639

DSC08480

462 Imagine


Omul din spatele monitorului

16/11/2014

Zilele trecute mă oprisem pentru câteva clipe de la treburile cotidiene, realizate cu ajutorul laptop-ului. Am sesizat că ora era una „târzie”, de genul celor cu o singură cifră. Brr! Timpul trece repede.

Mi-am dat seama că nu apucasem să discut la telefon cu anumite persoane… Repede, reusesc să trimit pe o reţea de socializare câteva cuvinte uneia dintre ele. Pentru cealaltă persoană, trebuie să-mi fac puţin timp pentru o scurtă vizită, aceasta nefiind un „om” obişnuit al internetului.

Astfel am constatat că noi oamenii, în general, comunicăm mai mult prin intermediul internetului şi prin ceea ce ne oferă aceasta. Începem să ne îmbogăţim viaţa cu tot mai mulţi prieteni virtuali iar încet, îi uităm pe cei reali. Nu mai reuşim să ne descurcăm în ambele „lumi”, motiv pentru care, una o ignorăm…

Oare am reuşit să comunicăm cu cineva, mai mult în viaţa reală decât prin intermediul calculatorului?
La servici, dacă vrei să comunici cu colegul de birou, îi trimiţi un mail, deşi este mult mai uşor să-i adresezi câteva cuvinte. Poate vom ajunge să comunicăm cu partenerii de viaţă tot prin intermediul mesajelor scrise ( nu cele pe hârtie, de genul : „Du gunoiul”, „Calcă rufele”, „Dă drumul la maşina de spălat”  ) , cele pe mail…! 
De multe ori, nici nu cunoaştem real, omul din spatele monitorului, cel cu care conversăm, acesta fiind doar o imagine pe sticlă! Este minunat să avem prieteni , dar important este să ne întâlnim cu ei, în viaţa reală! Cu cât avem mai mulţi prieteni adevăraţi, cu atât suntem mai bogaţi!

Omul din spatele monitorului este pregătit pentru orice în habitatul său, dar uneori, pus în viaţa reală de zi cu zi, în anumite ipostaje, esuează!
Este tot mai greu să socializezi în viaţa reală, cu cei din jurul tău. Prietenia este cea mai mare avere personală. Dependenţa de internet duce de multe ori, la reducerea abilităţilor de socializare.

Noi călătorim de-a lungul vieţii, suntem ca un tren care trece prin mai multe staţii. Uneori uităm să oprim pentru a lăsă anumite persoane să urce în trenul vieţii noastre, alteori nu… Totul depinde de noi.

Pulsul străzii diferă foarte mult de agitaţia de pe reţelele de socializare. Dacă ar dispărea internetul pentru o scurtă perioadă de timp, cum ar fi viaţa? Am începe să studiem în dicţionare anumite cuvinte necunoscute, ne-am deplasa mai mult la prieteni, rude, chiar dacă am avea şi opţiunea telefonului. Şi cel mai mult, important, o să fie nevoie să comunicăm, pentru a ne descurca, să avem un GPS comunicant.

Cum ar fi, să existe o comunitate care să fie în lumea virtuală, dar cei de acolo să se întâlnească şi în viaţa reală! În acest fel, nu vom avea regrete, că viaţa trece…
De-a lungul existenţei mele, am reuşit să mă împrietenesc, din depărtare, cu mai multe persoane, prin diferite moduri. De asemenea , am reuşit în mare parte să-i cunosc aşa cum sunt în realitate. Emoţia unei întâlniri cu o persoană despre care ştii totul virtual, dar nu o cunoşti cu adevărat este ca o primă întâlnire între îndrăgostiţi.

Socializarea a ajuns o adevărată problemă în ziua de azi. Teama, neîncrederea, indiferenţa …. şi multe altele, ne influenţează drastic destinele. Omul pe care-l vedem în pe sticlă faţa noastră, poate fi un „fals”, dar cel care se află lângă noi, nu ne poate păcăli, la infinit!

Totul depinde de noi, în care lume dorim să trăim mai mult. Este minunat să admiri pozele pe internet cu peisaje mirifice, dar mai sănătos şi plăcut este să mergi personal, să străbaţi cărările… adevărate căi ale vieţii!

Komun

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2014.


inviDIA

14/09/2013

 

DSCN7388 

Doi copii se joacă cuminţi pe iarbă în faţa blocului. Băieţelul blond întinde masinuţa lui, băieţelului brunet. Acesta, la rândul său, îi dă maşinuţa cu care se jucase până atunci. Copiii continuă cu preocupările lor, până vin părinţii şi-i iau în casă, odată cu lăsarea serii.

Peste ani, un tânăr brunet îl ajută pe colegul său să înţeleagă enigmele matematicii, iar la rându-l său fusese iniţiat în tainele chimiei de colegul său.

O pereche de miri, alături de un tânăr cavaler de onoare, însoţit de o fată frumoasă se distrează în sala de festivităţi, a celui mai nou complex hotelier din localitate.

Anii trec. O persoană nouă apare printre cei doi tineri. Este mereu alături de ei… Brunetul reuseşte să-şi cumpere un apartament, în acelaşi cartier, dar cu mai multe facilităţi. În acelaşi timp, tânărul blond, devenit medic specialist, îşi achiziţionează a doua maşină. Doctorul îşi doreşte un apartament ca şi prietenul său, care la rândul său, îşi doreşte maşini, aşa cum a văzut la prietenul din copilărie….

În timp, cei doi, încep să se separe, să nu mai aibă timp unul pentru celălalt, deşi locuiesc în continuare în apropiere unul de celălalt, să aibă discuţii contradictorii, aprobate, doar de persoana ce li se alăturase de curând…..

Anii trec, iar cei doi prieteni din copilărie, se văd rar, chiar şi atunci, se evită pe cât posibil….Persoana care li se alăturase pe firul vieţii, îi însoţeşte şi se apropie de toţi cei dragi lor. Cineva, o remarcă şi o întreabă cine este. Aceasta se recomandă:

          Eu sunt pretutindeni…eu sunt INVIDIA!

Aşa începem majoritatea dintre noi, să uităm trecutul, prieteniile vechi….Apare printre noi, INVIDIA, care calcă totul în picioare.

Cei care reusesc să treacă peste acest obstacol, devin conştienţi de adevăratele valori şi principii de viaţă.

Invidia apare neinvitată dar, putem refuza să o primim în casa vieţii noastre, putând chiar să ne împotrivim, prin ceea ce facem şi simţim.

Fiecare trebuie să trăiască după propriile principii, nu să fie condus de ambiţii!

Gândirea pozitivă, duce la realizări şi la fapte demne şi mai ales, la o conştiinţă „curată”.

Oare câţi au scăpat de invidie, sau luptă să scape de ea? Suntem conştienţi că acest lucru nu este benefic?

Poate da…poate nu…poate ne place să fim aşa cum suntem…poate dorim să fim invidioşi pentru ca şi alţii să ne invidieze…

Fiecare este proprietarul sentimentelor şi al faptelor…


IMAGINi şi imaginAŢIE

02/08/2013

DSC06562Privind imaginea de mai sus, unii ar spune  „frumoasa poză”, alţii „ un peisaj mirific”, sau „ o poză reuşită”, ori unii mai răutăcioşi  „nu prea a ieşit poza clară….”.

Toţi ne-am arunca o privire asupra imaginii şi am trece mai departe.

Puţini încearcă să intre efectiv în mirajul unei imagini, să lase imaginaţia liberă….

Copacii care cresc la poalele râului, verdeaţa care este atât de benefică sănătăţii noastre., apa care este un simbol al vieţii, sunt câteva amănunte ale acestei poze.

Ce minunată este natura, care se dezvoltă singură, noi trebuie  doar să avem grijă, să nu o distrugem din propria noastră voinţă.

Nici nu ne putem închipui, la câte evenimente, a fost martoră această zonă. Câte personaje istorice şi nu numai, s-au răcorit la acest râu sub umbra copacilor. Cât de mirific este peisajul, câte secrete cunoaşte…..

Apa care este atât de vitală omului şi a existenţei acestuia, sălăşluieşte de secole potolind setea multor trecători.

Acest loc, ca multe altele, înseamnă sănătate, relaxare, într-un cuvânt, VIAŢĂ!

Natura a fost din cele mai vechi timpuri, un aliat şi un sprijin al poporului nostru. Ne-a ajutat în momente grele, ne-a sprijinit în marile bătălii, şi acum este rândul nostru, să o îngrijim spre binele nostru.

Să fim ca stâncile, luaţi de valuri, sub umbra răcoroasă a copacilor şi să salvăm natura şi planeta…VERDE!

Imaginaţi-vă o viaţă fericită şi sănătoasă, sau una fără asemenea peisaje ….

Care ar fi mai bine pentru noi?

Realitatea trebuie construită şi prin imaginaţie, istorie şi civilizaţie…..


AMÂNare şi REALIZARE

13/07/2013

Când avem multă treabă, uneori ne speriem şi amânăm unele lucruri. Normal şi firesc, doar uneori….

Era un proverb în trecut…: “Ce poţi face azi nu lăsa pe mâine”, care între timp a devenit “Ce poţi face mâine, nu fă azi” sau, mai rău “Ce poţi, lasă pe mâine căci poate nu mai este nevoie…”.

Urmând aceste principii, amânăm de azi pe mâine, sau chiar pe mai multe zile, pentru când considerăm că suntem mai liberi, anumite lucruri. Când vine însă acea zi, descoperim că timpul nu ne permite să realizăm tot ceea ce ne-am propus….

Dacă tot amânăm, uneori, aceste amânări, duc spre neîmpliniri ale idealurilor, viselor, uneori chiar şi a vieţii noastre….

Realitatea este, că trebuie să amânăm sau să renunţăm la lucruri mărunte, chiar dacă unele fapte mărunte duc spre marile realizări, în detrimental acţiunilor cu “bătaie lungă “ benefice pentru noi.

Totul depinde de noi, de cum gândim şi mai ales de cum ne implicăm în viaţa noastră şi a celor din jur.

Noi decidem, atât pentru noi, cât şi pentru cei din jurul nostru, pentru cei cu care interacţionăm în viaţa de zi cu zi.

SAM_4638


Între trecut şi prezent

20/04/2013

Trecut …prezent …. sunt două perioade existenţiale ale omului….
Nu vreau să fac o comparaţie între timpuri, trecute sau prezente în contextul existenţei politice. Mă refer doar pe planul evolutiv, sau nu, al omului.
În trecut, omul de „alături” venea imediat să te ajute când aveai nevoie, în prezent, se bucură că ai probleme şi chiar te „ajută” să le ai în continuare.

Deunăzi, fiind în autobuz, am asistat la o discuţie între patru băieţi, de clasa a VI-a. M-am chinuit mult, să înţeleg ce vorbesc, mai ales că tonul era unul ridicat. Cu greu mi-am dat seama că vorbesc în dulcea limbă românească, dar cu multe greşeli de exprimare, dezacorduri…
Înainte , oamenii „mari” îi corectau, acum nu au curajul, pentru că nu se ştie niciodată ce repercursiuni sunt. Acum este la modă, limba românească, care să aibă un dicţionar de traducere, în aceeaşi limbă românească….

Acum jumătate de viaţă muncim să strângem averi, apoi restul vieţii ne chinuim să învestim averile, în sănătatea care am neglijat-o….

În trecut ne bucuram de ceea ce aveam, ce obţineam, acum, suntem prea obosiţi pentru a ne relaxa, bucura şi uneori, chiar să şi gândim….

Bucuria devine un „cadou”, căci apare rar, iar melancolia, tristeţea şi rutina sunt la locul lor…

Noi trebuie să ne şlefuim prezentul pentru a ne putea bucura de viitor.

Fiecare dintre noi, ne naştem cu un har, pe care-l cultivăm sau îl ignorăm în viaţă, fapt care ne afectează viitorul.

Trebuie să ştim ce vrem şi să obţinem acele lucruri, în cursul vieţii, dar nu călcând peste „cadavre”, ci prin propriile noastre valori.

Fiecare om are o valoare, dar trebuie să ştie cum să o folosească şi să nu se piardă în neantul dejnădejdiei.

Trebuie să credem în noi, să luptăm pentru a reuşi!
Ceas 2 copy


Arta de a fi roman

30/11/2012

drapelMândria de a fi român, începe să dispară din generaţie în generaţie.
Care ar fi motivul…. Poate faptul că se doreşte binele de sine, în detrimentul altor lucruri, poate teama de a nu fi respins în anumite societăţi ( referitor la cei plecaţi din ţară ), poate ruşinea din cauza problemelor făcute de alţi români… Dar trebuie să ştim, că aşa cum nu există pădure fără uscături, nu există popor perfect. Dacă ar fi existat vreo naţiune perfectă, celelate ţări, ar fi avut un model de urmat.

Trebuie să fim mândri că suntem români, de istoria noastră, de frumuseţile patriei şi să ne promovă cum putem, ţara.

Nu cred că cei care au plecat spre alte zări, permanent sau temporar, nu au momente de nostalgie, de dor….pentru ceea ce au avut şi mai au , în ţară…

Dacă nu putem să ne păstrăm identitatea naţională, nu putem spera ca alţii să ne respecte.

Nu e o coincidenţă, nu e pur întâmplător că Sf. Andrei şi ziua naţională a României sunt sărbătorite în două zile consecutive…

România este o ţară frumoasă cu un popor ospitalier. Trebuie ca noi să avem grijă de noi şi mai ales cei cu putere de decizie să lupte pentru bunăstarea ţării , nu pentru distrugere, în detrimentul dorinţelor, unor popoare care ne invidiază. Doar invidia poate produse dizgraţie care să se transforme în alte forme de manifestare.

Dacă nu am fi prea buni pentru o lume atât de agitată, lumea nu ar discuta de noi, în orice context….

Mândria de a fi român, este o adevărată artă, a vieţii noastre, a celor ce simt româneşte, chiar dacă , unii ascund acest lucru….

108 Imagine de vis


Dorinţe şi vise

10/11/2012

Mereu avem vise de împlinit, dorinţe de zi cu zi care însă, sunt realizabile sau nu.

Degeaba dorim sa avem aripi să zburăm , că nu vom putea. Dar dorindu-ne lucruri normale, poate vom reuşi să le realizăm. Trebuie să ne dorim cu adevărat şi să facem ceva în acest sens.

Nu putem căştiga la loto fără a juca, nu putem ajunge la un job dorit, daca nu luăm contact cu firma deţinătoare a locului de muncă …

De multe se întâmplă să ne dorim ceva şi acel lucru să se întâmple. Ne întâlnim uneori neprogramat sau nu….cu o persoană pe care doream să o vedem…

Momentele din viaţa sunt influenţate de noi în proporţie mare, fie prin fapte , fie prin gânduri….

Contează mult psihicul pe care-l avem şi mai ales pentru ceea ce ne dorim noi acele vise, dorinţe îndeplinite,

De multe ori, ni se îndeplinesc dorinţele şi descoperim că nu sunt bune pentru noi….din contră…Aşa se nasc alte dorinţe care vor fi ca o succesiune care poate fi greu terminată…

Trebuie să ne gândim ca ceea ce ne dorim să fie bine pentru noi! Să nu fie în detrimentul nostru.

Noi ne influenţăm destimul , viaţa, atât a noastră cât şi o parte a celor din jur!