Am castigat…pierzand , sau promotii de AUR

04/08/2017

Toată viaţa am fost supărat că n-am câştigat niciodată nimic…Nici la loz în plic, nici la promoţii…nici la tombole la şcoală…. Toate astea până azi!
Acum câteva zile am primit taloane de răzuit. Se câştigă: 30 RON…40 RON… Le-am pus pe masă şi am uitat de ele…După câteva zile le-am găsit, şi m-am gândit să le răzuiesc. Primul , ca de obicei, necâştigător. Al doilea…surpriză: 30 RON. Dau să citesc pe verso dar am musafiri şi abandonez.
După câteva zile regăsesc taloanele. Citesc că dacă cumpăr ceva, primesc altceva….bla bla…apoi mă pune să sun la un număr de telefon, cu tarif unic de 1,5 E / min să le dau datele pentru a primi prin poştă contravaloarea câştigată, în obiecte.
Sunt fericit. Am câştigat. Sun rapid! Răspunde prompt robotul care-mi expune din nou promoţia. Aştept să termine şi să tastez, pentru a intra să dau datele. Mă anunţă că consultanţii sunt momentan ocupaţi, să mai aştept…muzică şi explică din nou promoţia….iar mă anunţă că consultanţii sun ocupaţi…muzică şi promoţie la produse…în sfârşit răspunde…Îmi prezint datele…mi se mulţumeşte de participare şi mă întreabă dacă datele notate de ei sunt corecte….Este bine, mulţumiri, mă anunţă că mă mai aşteaptă şi cu alte câştiguri….şi gata!
Totul a durat 7 minute! Socotind că minutul este 1, 5 E la valoarea de ….am ieşit super! Mai bine îmi cumpăram produsul din supermarket! Şi nu mai achitam şi taxele poştale!
În schimb am câştigat, o coadă la poştă, unde pensionarii plăteau facturile de gaz… comentau politica, criticau tineretul, îşi lăudau odraslele, toate acestea înainte de a se certa cu funcţionarele, că erau grei de cap la calcule cu lei-RONI….! Chiar si acum….
Ce bine este să nu câştigi!

Oricând poate fi adevărat….

70 Vaca prin oras


Telefonul buclucas

05/02/2017

Se aude soneria la uşă. Castravete îşi priveşte ceasul şi bombăne:
– Cine este şi ce vrea?
Castravete deschide brusc uşa, speriind cele două fete, care se aflau în pragul ei:
– Bună ziua!
– O să văd dacă este bună!
– Aveţi abonament la telefon…
– Am!
– Ştim…
– Atunci de ce întrebaţi?
– Vă spuneam doar…domnule…
– Nu sunt retardat…ştiu că am!
– Dar aveţi ca bonus , primiţi un telefon mobil.
– Chiar?
– Da.
– Pot vorbi cu oricine?
– Da.
– Costă suplimentar?
– Nu…doar semnăm actele de predare-primire…
– Repede , mă grăbesc.
Fata începe repede să completeze formularul , în timp ce colega ei, îl prelucrează pe Castravete, cu modul de folosire al telefonului.

Pătrăţel şi Castravete încep să se sune unul pe altul, pe mobil.
– Da, cine este?
– Pătrăţel, acolo?
– Castravete…nu mai bea…
– Hai că îţi las şi ţie, – spuse Pătrăţel, care pune mobilul pe masă, întinzând un pahar, vecinului său Castravete.
– Peste tot merg cu mobilul.
– Da…şi eu…- încuviinţează vecinul.

Pătrăţel se trezeşte datorită unui sunet strident.
Priveşte buimac în jur. Nu-şi dă seama ce se aude.
Sare din pat, priveşte la soarele de afară, apoi la ceas.
– Am întârziat….
Se repede la uşă, dar nu este nimeni acolo. Soneria se aude în continuare. Se repede la telefonul de pe perete. Ridică receptorul:
– Da.
– Încă nu ai plecat?
– Ba da…sunt pe drum.
– Bine, în cât timp ajungi?
– Păi sunt pe drum, uite este aglomeraţie pe stradă.
– Bine, grăbeşte-te.
– Bine.

Pătrăţel pune telefonul în furcă şi se pregăteşte de plecare.
În acelaşi timp, la capătul celălalt al firului, persoana se adresează unei alte persoane:
– Este pe drum deja…
– Bine…Dar nu l-ai sunt pe telefonul fix?

Telefoane

Pataniile lui Patratel.

Patratel si Gogosar.


Telefonul fara fir

07/01/2017

Pătrăţel priveşte atent, prin vitrină, la persoanele din interiorul magazinului. Una dintre vânzătoare îi zâmbeşte, aşteptându-l să intre. Acesta mai aruncă o privire înăuntru şi o porneşte spre piaţă.
După cinci minute, Pătrăţel reapare în acelaşi loc, cu o varză în mână. Fata zâmbi din nou.
Pătrăţel intră hotărât în magazin, punând varza pe tejghea şi cerând hotărât:
– Vreau un telefon mobil, cu cartelă, dar să nu fie de calitate proastă!
– Da , domnule….
– Aşa…. – Pătrăţel se uită la mobilul întins de fată şi văzu praful de pe el.. Nu, nu…
– Este bun…este unul dintre cele mai valoroase….
– Nu valoros, nu scump…Util! – spuse Pătrăţel hotărât.
Fata se execută, luând un alt telefon mobil, observând că clientul ei, nu era un novice în domeniul tehmologiei nou apărute.
După un îndelungat studiu, Pătrăţel se hotărî să facă achiziţia, spre bucuria vânzătoarei, care petrecuse peste o jumătate de oră cu el.

Pătrăţel cu o varză într-o mână şi cu telefonul în cealaltă , se plimbă alene pe stradă, atrăgând priviri curioase.
După un timp, simţindu-se obosit, o porneşte spre terasa din faţa magazinului de unde achiziţionase telefonul.
Pătrăţel se aşează la masă, punând varza sub scaun şi telefonul mobil pe masă, parcă asteptând să sune.
O chelneriţă sexy, se apropie de el, salutând şi întinzând meniul. Pătrăţel începe să studieze, până obsearvă o fată care se machiază, la masa de alături. Începe să se gândească cum ar arăta femeile fără machiaj… Era hotărât să facă un studiu referitor la acest obicei. Brusc este trezit din gândire, de chelneriţa:
– V-aţi hotărât?
– La ce anume?
– Ce serviţi?
– Da.
– Ce vă aduc?
– Pe domnişoara de vizavi.
– Poftim? – se uita mirată chelneriţa la Pătrăţel….
În acest timp, fata auzind cele discutate la masă, îşi luă paharul şi veni la Pătrăţel, adresându-se:
– Pot lua loc?
– Da…da…. – zise Pătrăţel.
– Eu am o tequila….
– Şi eu… – zice Pătrăţel, spre bucuria chelneriţei care-şi rezolvase dilema…
Chelneriţa o porneşte spre bar, iar fata, zâmbind începe o conversaţie cu Pătrăţel, care avea doar răspunsuri scurte de două litere…gen da…nu….

După ce sorbi ultima înghiţitură, fata i se adresează lui Pătrăţel:
– Aş vrea să ne mai întâlnim…
– Şi eu….
– Dă-mi numărul de telefon – zise fata, pregătită cu telefonul ei mobil, pentru a-l nota în agendă.
– Ă….ă…. – Pătrăţel rămăsese fără glas, chiar şi fără cele două cuvinte care le rostise mai des în timpul acestei întâlniri.
Pătrăţel, luă serveţelul şi spunând cu voce tare, notă şi el numărul rostit. Fata îi mulţumi zâmbind după care se retrage.
Pătrăţel îşi puse repede telefonul în buzunar, ia varza de pe jos şi o întinde spre casă…

– Alo, Pătrăţel?
– Nu…. , aţi greşit numărul doamnă, spuse interlocutorul.
– Mă scuzaţi….cred că am tastat greşit…
– Nu face nimic, răspunse bărbatul închizând apelul.
După câteva secunde, telefonul mobil sună din nou:
– Pătrăţel….
– Nu doamnă, tot eu sunt….Aţi greşit!
– A…cred că am dat pe acelaşi număr…scuze…
– Bine….
Bărbatul oftă şi se pregăti să intre la baie. Femeia de alături, soţia lui, îi aruncă priviri ciudate. Telefonul sună din nou, iar doamna aruncă o privire care ar fi îngheţat orice interlocutor:
– Pătrăţel?
– Nuuuuuuuu….Doamnă vă rog să verificaţi tastele! – spuse bărbatul închizând nervos mobilul
Abia închise, că iar sună mobilul. Privindu-şi nervos , atât soţia cât şi mobilul, bărbatul răspunse :
– Alo, da!
– Sunt Pătrăţel…. M-a căutat cineva? Îmi daţi numărul de telefon al persoanei care a sunat…..?

475 Doi pitici

Pataniile lui Patratel.

Patratel si Gogosar.


Spre servici

27/02/2015

O dimineaţă plăcută, un soare binefăcător, mă întâmpină cu voioşie. Pentru a ajunge în condiţii de relaxare la servici, o pornesc agale pe jos.

Ciripitul păsărilor este întrerupt brutal de gălăgia unor adolescenţi care mergeau spre şcoală. Un telefon se face auzit. Toţi cei trei tineri îşi verifică mobilele. Unul dintre ei, răspunde şi după câteva momente de ascultare, vorbeşte iritat:

–          Auzi…lasă-mă..sună-mă când nu mai eşti aşa isterică.

Ceilalţi doi colegi, discutau despre o reprezentantă a sexului frumos care nu le dădea pace prin mirifica ei existenţă.

După câţiva paşi descopăr doi copii de opt-nouă ani. Unul dintre ei arată un telefon celuilalt:

–          Telefonul ăsta mi l-a luat tata din ultima delegaţie.

–          Ce fain…

–          Da. Celălalt era vechi…

–          Cât avea?

–          Vreo opt…luni…

Cei doi se îndepărtează lăsând în urma lor, o femeie mai în vârstă cu gura căscată, după ce ascultase discuţia lor. Sper să nu-i intre vreo zburătoare…

Apropiindu-mă de locul de muncă, trec grăbit prin faţa unei grădiniţe. O mamă elegantă, grijulie strigă la fetiţa ei:

–          Sună-mă să-mi zici….

Arunc o privire grăbită spre mamă şi apoi spre copil. Văd că nu este o glumă, existenţă un telefon chiar şi pentru o preşcolară, care pare mai mică decât obiectul care-i face legătura cu … mama ei.

Deci, lumea evoluează şi se adaptează la noua tehnologie.

În curând o să vedem lumea cu tableta pe stradă, copii la volanul unei maşini luxoase….vreun extraterestru care vine să de-a mâna cu noi….

Uităm să creştem aşa cum ne cere vârsta, pentru că vrem să “gustăm” din plăcerile vieţii din fragedă pruncie…
Aceste lucruri însă ne vor dăuna în timp, fiind nesesizabile acum!

Imagine0179


Cool

10/12/2014

Radioul se aude în surdină, iar fulgii de nea, dansează pe ritmul melodiei.

Pătrățel privește spre camera unde trebuia să se afle sora lui. Constată că Maimuțel a fost mai rapidă ca el, plecând deja în vizita zilnică, la vecinica.

Se aude un zgomot , ca un chițăit de șoarece. Pătrățel sare repede pe scaun și pe masă, lovind vaza cu flori care se răstoarnă. Chițăitul dispare. Pătrățel se uită atent în jur, apoi ridică vaza. O pornește spre bucătărie și umple obiectul cu apă, apoi pune florile înapoi și le aşează:

– Perfect! – privește mulțumit. Dar de unde sunt florile? Gogonel? Hm…trebuie studiat!

Atât apucă să spună, moment în care vede mobilul surorii…pe jos…
http://cluc24comicehaioase.blogspot.ro/2014/12/cool-prin-itool.html


Albă sau neagră…

23/11/2014

Radu se agită. Profesoara tocmai verifica temele unui coleg de clasă. Radu scoate telefonul mobil şi-şi verifică mesajele. Repede tastează răspunsurile potrivite, ridicând privirea spre profesoara care începe să predea noua lecţie. Aceasta porneşte proiectorul.
Un nou mesaj, de la Mircea apare pe ecranul telefonului. Radu aruncă o privire în jur, alunecă uşor pe scaun şi se deplasează spre uşă. O deschide puţin, suficient că să iasă neobservat. După ce închide uşa, sare în picioare, alergând pe coridor, ieşind pe poartă, spre barul de lângă liceu. Îşi aprinde o ţigără şi se asează la masă, alături de o fată şi un băiat.
– Repede ai ajuns!
– Ai „evadat” ? – râde băiatul de la masă.
– Da, Mircea. Ce faceţi?
– Tocmai m-am distrat cu Rara. Ţi-ai revenit după petrecerea de ieri?
– Puţin…Abia aştept să scap de şcoală…Uite-o pe Mirinda!
– Îţi place de ea…Dacă ai bani…oricând este dispusă la prietenia ta.
– Da. Ea a zis că frumuseţea nu umblă pe jos…Deci, dragă Radu…
– Da…Rara…Ai dreptate.
– Acum are un tip ce deţine o firmă.
– Ce firmă?
– Contează, dcă ai bani?
– Nu cred…
– Măi, tot timpul scrii mesaje, vorbeşti la telefon,…
– Socializez!
– Da. Romantismul vostru modern … este ca a lui Mircea.
– Care? – întreabă Radu.
– Ia-ţi un buchet de flori că-ţi dau eu banii! – răspunde Mircea, spre amuzamentul mascat al Rarei.

Soarele şi Luna au schimbat de mii de ori prezenţa lor pe Cer. O Toyota, ultimul răcnet, demarează în viteză , trecând graniţa României. Posesorul ei, începe să vorbească la telefon, ţinând volanul cu o singură mână:
– Salut Mircea!
– Salut, Radu! Ce mai faci?
– Acum am trecut graniţa. Vin spre casă.
– Ura! Hai că o pun pe Rara să facă prăjituri. Eşti cu autobuzul? Când ajungi?
– Sunt cu…da…ajung repede!
– Chiar?
– Da. Ce face Mira?
– Abia aşteaptă să te vadă! I-a fost dor de tine. Când vă căsătoriţi?
– Eh…mai este…Trebuie să mă distrez acum! A fost super în Italia!
– Mă bucur. Te asteptăm.
– Bine.
– Mai esti timorat?
– Ştii doar, vorba mea, adevărată! Viaţa este o dramă, trebuie să-ţi trăieşti viaţa aşa cum îţi place! Mi-ar plăcea să mor în braţele unei femei mirifice, iar mormând să-mi fie o maşină…
– Bine…bine…vorbim când vii! Începi să aberezi…
Convorbirea este finalizată. Radu îşi pune telefonul pe scaun lângă el şi măreşte viteza de deplasare a maşinii. Îşi aduce aminte că mai are de sunat pe cineva, motiv pentru care, îşi recuperează telefonul mobil de pe banchetă.

Radu îşi parchează maşina în faţa semnului cu „parcare interzisă”. Îşi strânge telefonul, portofelul şi încuie maşina din telecomandă. În momentul când îşi întoarce privirea, se trezeşte, în faţa unei blonde frumoase, care-l ţinteşte cu privirea.
– Mirinda!
– Da, Radu.
– Mă recunoşti?
– Mereu – răspunde aceasta privind entuziasmată la maşină din care coborâse Radu.
– În liceu erai distantă…
– Da…Că nu mă observai, deşi umblam cu alţii să-ţi atrag atenţia!
– Nu ştiam!
– Aşa ne-am pierdut, dar poate ne regăsim, nu?
– Da…da…Esti cu cineva?
– Nu contează…O femeie trebuie cucerită.
– Poate mergem undeva…
– Da. Ştiu eu o cabană! Dar trebuie să ajungem…. eventual mâine…
– Plecăm mâine dimineaţă?
– Da…da…ne vedem la mine. Ştii unde stau, nu?
– Da.
– Bine. Să ne distrăm!
– Să ne trăim viaţa!

Radu îi dă un sărut rapid Mirei, salută în fugă pe Mircea şi Rara, urcând la volanul maşinii, demarând în viteză. Abia dispare din câmpul vizual al celor trei, că imediat apare un sms de la acesta. Mircea zâmbeşte. Un alt sms ajunge la Mira. Citeşte şi oftează:
– De atâtea ori i-am spus să fie atent la drum…
– Eh…Este atent la toate. Ştii doar că zice că poate face orice: să conducă, să vorbească la telefon, să scrie mesaje pe reţea sau pe sms …
– Da, Mircea, dar uneori, o fracţiune de secundă îţi decide destinul – oftează şi Rara.

Mira se priveşte în oglindă, iar Rara se uită la modelele de rochii ce erau expuse pe manechine.
– Caut şi eu o rochie de naşă…
– Da…Rara! Dar vezi să nu ai o strălucire mai mare ca mine.
– Normal, tu vei fi în centru atenţiei. Doar esti mireasa.
– Caut ceva să-i placă lui Radu…
– El oricum nu se pricepe decât la maşini …
– Şi femei…nu?
– Aşa se laudă! Dacă te-a ales pe tine, clar se pricepe!
Mira îşi îndreaptă privirea spre un alt model de rochie. Vânzătoarea o priveşte, zicând:
– Putem face o asemenea combinaţie…
– Da… – răspunde Mira care se asează obosită pe scaun. Aş vrea o pauză…Aştept pentru prima oară, un mesaj de la Radu, să văd dacă a ajuns la conferinţă. Lui nu-i plăcea şcoala…Zicea că banul face valoarea, nu stiinţa…
– Eh…se schimbă omul…
– Da…dar am avut un vis ciudat…

– Viaţa este o veşnică păcăleală – spune Radu, care opreşte maşina în faţa casei Mirindei.
Mirinda apare la uşă. Radu aleargă spre ea şi-i ia cele două valize. Le pune în portbagaj, apoi deschide uşa din dreapta, pentru a urca Mirinda
– Când ai femeie nouă, îi deschizi uşa, ca un domn – zâmbeşte Mirinda
– Da…Ori maşina, ori femeia este nouă…acum sunt amândouă.
Radu se urcă la volan, demarând în viteză. Îşi ia telefonul şi-l apelează pe Mircea:
– Salut.
– Am plecat spre destinaţie. Ai grijă cum rezolvi problema dacă este nevoie!
– Gândeşte-te că Mira…a fost mereu lângă tine, iar Mirinda…
– Eu îmi decid viitorul – spune nervos Radu, oprind convorbirea.
Mirinda zâmbeşte şi începe să-şi aranjeze coafura. Radu este distras de ea, de telefon, unde primeşte mesaje şi de un şofer, care merge enervant de încet. Îl claxonează pe cel din urmă, trecând în viteză pe lângă acesta, împroşcând cu apă pe pietonii ce încercau să traverseze. Mirinda râde fericită. Inima lui Radu, tresaltă de bucurie:
– Eu pot face orice…să conduc, să vorbesc la telefon, să trimit mesaje…să fac rezervări…în acelaşi timp – se laudă Radu.
– Te cred – îi răspunde Mirinda, în timp ce-l sărută dulce, apoi începe să-şi facă manichiura.
Maşina ajunge pe autostradă. Viteza creşte, la fel ca şi admiraţia fetei pentru şofer. Acesta pentru a-şi demonstra abilităţile începe să-şi sune un prieten cu care nu mai vorbise, de ani…Acesta însă nu răspunde, dar Radu nu se supără.

Drumul monoton al autostrăzii se termină şi se intră în oraş. Radu păstrează aceeaşi viteză, fiind pe un drum prioritar. Mirinda îi zâmbeşte. Radu îi face o poză cu telefonul mobil şi se pregăteşte să o posteze pe internet, fără a se gândi la ceea ce va gândi Mira. Îşi scoate şi el centura de siguranţa, aşa cum făcuse şi Mirinda cu ceva timp în urmă. Brusc îşi aduce aminte de visul din noaptea ce trecuse: o cruce în cimitir, cu numele său! Zâmbeşte, fiind constient că acel drum sfărşit, semnificat prin cruce, era pentru viaţa lui, grea de până atunci.
Concentrat mai mult la gândul său, la mesaj, nu vede că o maşină iese de pe o stradă lăturalnică… Şoferul acelei maşini încearcă să se retragă pentru a-l lăsa pe Radu să treacă, dar nu reuseşte în timp util. Maşina lui Radu, frânează, alunecă şi iese de pe carosabil, fiind lovită în plin, de un tir …
Maşina se răstoarnă iar din interiorul ei, cade pe pământ, un telefon mobil, pe al cărui ecran pâlpâia un mesaj…

Mira plânge. Tocmai se anunţase şi la ştiri, vestea cumplitului accident , al cărei victimă fusese Radu. Telefonul primit de la agentul de circulaţie a găsit-o chiar în momentul în care-şi stabilise rochia de mireasă, de un alb pur.
Se întoarce de la toaletă sub privirile nedumerite ale Rarei, iar vânzătoarea, bucuroasă, i se adresează:
– Rămâne acest model, nu?
– Vreau o rochie…neagră…nu-mi mai trebuie rochia de mireasă….

Nimic nu este aşa cum pare la început, viaţa are prioritate în faţa oricărui alt lucru!Don’t Text and Drive.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2014.


Cadoul personalizat

09/10/2014

Telefonul mobil a ajuns o necesitate, un accesoriu obligatoriu pentru orice persoană .De la un timp, dacă stăm și gândim realist , mai mult vorbim la telefon decât față în față cu persoanele, care poate stau la un o distanță nesemnificativă față de noi.

În timp, telefonul a devenit un prieten, un colaborator al nostru, motiv pentru care trebuie să acordăm atenția cuvenită  anumite privilegii. Orice telefon, așa ca și omul, are nevoie de o casă, adică o husă în care ….să se simtă bine.Doar este însoțitorul nostru, de zi cu zi, clipă de clipă.
De curînd mi-am schimbat telefonul, datorită faptului că predecesorul acestuia, își terminase ciclul de viață.

Deoarece noul model era cu totul altceva, aveam nevoie de o husă specifică.
Intrând pe photofancy , am reușit să găsesc ceva care să fie mai mult decât potrivit.
Intrând pe huse personalizate am reușit să-mi adaptez ceea ce doream, la necesitățile și dorințele mele.
Un smartphone nu mai este un simplu telefon. Pentru cei mai mulţi dintre noi, acesta este legătura cu întreaga lume, atât pe calea vocii, cât și a navigării pe internet.

La PhotoFancy.ro se poate concepe propria husă, complet personalizată şi imprimată cu propria fotografie. Se Încarcă imaginea dorită, se alege modelul şi se creează online propria husă. Putem alege între o husă normală, sau husa tip „flipcase” cu propriul motiv.
Eu fiind un amator al călătoriilor, mai ales când acestea încep să fie tot mai rare… mi-am construit propria husă , cu un peisaj care să-mi aducă aminte de momentele plăcute din vremurile călduroase. Și așa, dacă vine iarna, pot retrăi momentele plăcute ale verii. Calitate superioară a imaginii astfel realizată, rezisttă la zgârieturi şi poate fi spălată ( am testat acest lucru  ) .

SAM_9285

Când mi-am realizat propria husă, model personalizat, m-a atras în primul rând faptul că pot utiliza şi pentru altceva, concomitent, acest obiect. Astfel îmi pot depozita, în interior, având locaşuri specifice, nelipsitele carduri. Astfel pot spune că luând telefonul cu mine, mi-am luat şi banii, singura grijă, fiind , să nu folosesc mai mult decât este necesar, cardul!

SAM_9282

Pe cât de plăcut, pe atât de util şi mai ales necesar în viaţa de zi cu zi, acest obiect, care unora li se pare banal.
M-am bucurat enorm în momentul când l-am primit, observând că corespunde așteptărilor mele, fiind realizat cu contribuția mea. ieşind exact cum mi-am dorit!

Acum mă pregătesc să realizez mici bucurii, prin cadouri, celor apropiați mie, căci tot se apropie sezonul cadourilor!


Ghici de unde am luat …

25/09/2014

Liniştea este întreruptă de apariţia lui Gogonea. Acesta pătrunde nestingherit în locuinţa lui Gogoşar şi se tolăneşte în fotoliul care l-a cucerit de la prima lui vizită.
Îşi închide telefonul , tacticos, aşezându-l pe genunchi, atât cât să iasă în evidenţă.
După câteva secunde, uşa se deschide din nou, apărând şi Pătrăţel. Acesta se aşează în fotoliul său, pornind televizorul. Gogoşar, îşi întoarce privirea de la laptop spre cei doi musafiri:
– Văd că vă asemuiţi….
– Da – răspunde Pătrăţel
– Aşa este – încuviinţează Gogonea , care începe să butoneze telefonul. De aia l-am sunat pe Pătrăţel ca să vină şi el.
Gogoşar, după ce aruncă o privire spre cei doi, oftează şi se întoarce la treaba pe care a întrerupt-o.
Gogonea bolboroseste în barba pe care nu o are, doar-doar, îi acordă cineva atenţie. Pătrăţel este atent la emisiunea pe care o urmăreşte.
După câteva clipe, Gogonea li se adresează celor din jur:
– Mai spuneţi şi voi ceva!
– Da…uite tipa aia este cea mai bună la alergări, la 200 de metri şi acum….
– Lasă-mă cu sportul! Ceva din viaţa reală.
– Auzi…. – începe Gogoşar
– Da, aud de când m-am născut! – spune zâmbitor Gogonea.
– Este bine.
– Ce vroiai să mă întrebi Gogoşar? Aud bine….Aud şi comentatorul cum ţipă…
– Hai că-i interesantă cursa – spune Pătrăţel care se ridică în picioare pentru a vedea mai bine.
Pătrăţel începe să gesticuleze, ţipă şi sare . Apoi se aşează satisfăcut, la locul său. Gogoşar priveşte întăi la unul, apoi la celălalt, după care se adresează cu o mică ironie:
– Dacă s-a terminat cursa, poate discutăm şi noi…
– Da…Da…Despre ce anume? – întreabă Pătrăţel
– Poate mă întrebaţi de telefon – sugerează Gogonea.
– Ce anume?
– De unde-l am…ce marcă… – continuă sugestiv Gogonea.
– Păi marca se vede, îl ai din magazin, gata! – concluzionează Pătrăţel.
– Nu. L-am comandat online. Transportul a fost gratuit. Ieri l-am comandat şi azi dimineaţă l-am şi primit. Am vizitat şi magazinul fizic că este mai bine să observi ceea ce vrei să cumperi, şi să nu ai bagaje când te plimbi! – spune Gogonea.
Gogoşar şi Pătrăţel zâmbesc copios. Gogonea se ridică şi se uită în oglindă. Vede că nu este ciufulit şi se adresează audienţei:
– De ce râdeţi de mine?
– Nu râdem de tine…
– Râdem cu tine…. – spune Pătrăţel, zâmbind,
– Nu înţeleg – pare nedumerit Gogonea.
– Gogonea…Dar cum te cheamă, Gogonea sau Gogonel?
– Normal, Gogonel. Dar în buletin apar Gogonea. Nu ştiu ce au făcut ai mei când m-au înregistrat …Am înţeles că femeia care notase datele aproape leşinase la vederea tatălui meu. Era un bărbat frumos, aşa ca mine!
– Haha…
– Ce haios eşti, Gogonea! – râde Gogoşar
– Gata…gata…De ce râdeaţi de mine?
– De unde crezi că mi-am luat televizorul la care mă uit aici? – întreabă Pătrăţel
– Este al tău, răspunde cu o întrebare Gogonea?
– Da. L-am luat ca să fiu cu Gogoşar, iar fiecare să vadă emisiunea lui.
– Ce tare! Pot să-mi aduc şi eu unul aici?
– Dacă-l pui pe tavan – spune Gogoşar ţintindu-l cu privirea.
– Da…Se poate…Putem face şi un perete de escaladare ….Şi…
– Vezi…vezi … – ameninţă Gogoşar pe Gogonel cu pixul pe care-l ţinea în mână, în timp ce Pătrăţel se tăvălea pe jos de râs.
Gogonea se uită la cei doi, după care spune:
– Dar de unde am început discuţia?
– Cumva de la Mall?! – spune Gogoşar
Gogonea rămâne cu privirea blocată şi cu gura căscată. Pătrăţel continuă să râdă, iar Gogoşar, zâmbind, se întoarce spre birou pentru a-şi continua treaba la laptop.


La cumpărături!

21/09/2014

Pătrăţel este trezit de zgomotul din casă. Deschide un ochi şi priveşte buimac prin jur. Liniştea atât de necesară, era departe de a se mai realiza. Deschide şi al doilea ochi, privind atent la locul cu zgomot. Se ridică din pat, constatând că adormise îmbrăcat. Se priveşte în oglinda din hol după care merge spre dormitor. Acolo pornise televizorul programat de el, cu o seară înainte. Oftează şi merge spre fereastră. Ridică jaluzelele iar soarele îl orbeşte. Oftează şi o porneşte spre locul petrecerii din seara anterioară, adică la Gogoşar. Ajuns la uşa vecinului, intră încet şi-şi vede sărbătoritul aşezat şi concentrat, în faţa laptop-ului. Pătrăţel intră hotărât, oftând, căci o durere de cap în cuprinde cu toată puterea:
– Salve Gogoşar.
– Salut, Pătrăţel.
– Ce faci?
– Caut.
– Ce anume?
– Marsupiu ergonomic .
Pătrăţel se uită cu ochii măriţi la Gogoşar. Se apropie de biroul acestuia şi-i ia paharul de pe masă. Îl miroase:
– Ai cafea….credeam că ai băut mai mult….
– Haha….Eu nu am băut nici ieri, de ziua mea….
– Da…da….Ziua ta….Ne-ai păcălit!
– Măcar aşa am adunat şi eu persoanele importante din viaţă, altfel, fiecare căuta o scuză ca să nu vină.
– Da…probabil ai dreptate….Apropo, nu am văzut persoana care este specială pentru tine.
– De unde ştii că nu a fost?
– Păi nu am văzut!
– Nu trebuie să vezi tot…Uite am găsit marsupiul….
– Pentru cine vrei?
– N-ai văzut-o pe fata blondă….
– A…este gravidă? Credeam că este doar grasă!
– Haha. Nu…Vreau să-i fac un cadou, că vine ziua ei.
– Când naşte?
– Este deja la maternitate…Se pare că ai cam băut ieri…ai uitat…
– Ei…nu eram atent la chestii de fete. De unde iei marsupiul?
– De pe net, de unde mi-am telefonul.
– Hai, nu vorbi proştii! Acolo găseşti doar electronice şi electrocasnice.
– Crezi?
– Sigur. Nu mă lua peste picior!
– Uită-te.
Pătrăţel se apropie de Gogoşar şi încep să se uite pe site:
– Ai dreptate!
– Mereu am dreptate, Pătrăţel.
– De aici mi-am luat un televizor.
– Da Pătrăţel. L-ai luat ca să ne uităm împreună la emisiuni.
– Da…Şi nu prea ne-am uitat, în ultimul timp.
– Dacă ai fost ocupat.
– Eh…se întâmplă….
– Oricum, eu o să-mi iau şi un telefon  dual sim.
– Da?
– Da. Aşa scap de cele două telefoane, care devin doar unul, fiind mereu alături de mine.
– Ca şi mine!
– Bine Pătrăţel.
– Ştiu că au vechime de 10 ani. Firma de unde iei marsupiul…
– Da. Sunt serioşi, nu?
– Da. Mi-au livrat marfa gratuit, în ziua comenzii , cu drept de retur
– Am văzut că au şi un magazin fizic.
– Da. Când am fost plecat în zonă, l-am vizitat.
– Deci călătoreşti!
– Ce să fac şi eu. Dacă nu sunt însurat….
– Da…parcă te-ai şi grăbi….
– Gata. Hai că vreau şi eu să comand ceva pe site.
– Ce ai dori?
– O maşină de spălat.
– Serios?
– Da. Şi ştii de ce?
– Nu. Ţi s-a stricat cea veche?
– Da…
– Dar parcă tu nu aveai….?!
– Corect. Le duceam la spălat. Dar de azi vreau să fiu bărbat de casă!
– Bine… – uimirea se citea pe faţa lui Gogoşar, care nu ştia, dacă vecinul său, se trezise din beţia din seara anterioară, sau nu.
Pătrăţel se aşează lângă Gogoşar, completându-i acestuia, încă un produs, în coşul de cumpărături.


Totul ţine de frumuseţe …

23/08/2014

Uneori timpul trece mult prea repede, alterori se târâie alene…. Privesc cadranul ceasului şi descopăr că mai am destul timp până la întâlnirea programată cu fostul meu coleg de bancă din liceu. Sunt mai multe opţiuni pentru timpul rămas până la întâlnirea stabilită: o cafea, o plimbare, o conversaţie telefonică…
Cafeaua parcă nu mă atrage, fiind prea cald. Ar merge o bere rece dar nu este momentul. Plimbarea…hm..este prea cald. O conversaţie telefonică…nu prea…radiaţie, căldură…
Decid să mă opresc lângă locul de întâlnire şi pur şi simplu să urmăresc „pulsul străzii” , mai ales că este o oră de vârf, iar staţia unde mă opresc este la umbră.
În spatele meu, se aude o voce care se vrea auzită Această voce discuta cu cineva, la telefon. Discuta… este poate prea mult spus, deoarece vorbea mult, fără pauze, semn că interlocutorul poate lăsase telefonul deoparte , făcând şi alte treburi …. mai aprobând din când în când cele spuse de ea ( în momentul când mai asculta la telefon).
Fata se plângea că un anume băiat, P, se ţine după ea. Apoi remarcă faptul că la petrecerea din săptămâna ce tocmai se încheiase, a mai primit avansuri de la alţi doi băieţi. Se lamenta… spunea că doreşte să păstreze relaţia pe care o are cu un anume M, dar poate va accepta provocările lui D. Apoi nu a uită să zică despre X, că este băiat bun , harnic, dar … numai atât.
După felul în care vorbea , aveai impresia că numai prin simpla ei apariţie, băieţii leşinau unul lângă altul, iar ea calcă tot timpul pe…moale. Fata, avea în jur de 18 ani, perioadă în care aproape toate se cred centrul Universului…. Avea o ţinută lejeră şi părul zburlit.
În dreapta mea, se opreşte un băiat care se uită de zor în toate direcţiile. Mă gândesc că studiază sensul vântului pentru că i „ridicase” părul în cap, ca un tufiş proaspăt aranjat…
Brusc sunt întrerupt de un bătrân, care se opreşte în faţa unei fete şi-şi face cruce. Mai face un pas, se întoarce şi iar îşi face cruce. Încerc să aflu ce s-a întâmplat, văzând şi zâmbetul fetei în acelaşi timp. Nimic nu este anormal. Fata avea o bluză mai decoltată… nişte pantaloni scurţi mulaţi şi asculta muzică la căştile de la telefon în timp ce fuma liniştită. Ea se încadra în rândul fetelor sexy. Categoric, căci şi băiatul cu „tufişul” în cap, se uita la ea, deşi mai erau multe altele la fel, în „peisaj”.
Fata sexy…este fata mereu cochetă. Ea este mai mult dezbrăcată decât îmbrăcată când cutreieră prin oraş. Fata sexy , o vezi peste tot, pe stradă, la magazine, în autobuze…
Decolteul perfect scoate în evidenţă formele, mişcările ei, aplecarea în poziţia şi momentul potrivit, pun totul în evidenţă, atragând privirile celor din jur.Fusta sexy, scurtă şi cu crăpătură, pune în evidenţă alte forme ale ei, de invidiat, de alte femei şi de admirat de bărbaţi.Fata sexy vrea tot timpul să fie admirată. Pentru a atrage atenţia, mai aranjează coafura, trage de fustă, ridică decolteul…Îi place să fie privită de oameni, făcând orice pentru a atrage priviri admirative ! Ele nu se uită în oglinda magică a mamei prinţesei Albă-ca-Zăpada pentru a vedea propria lor frumuseţe, aceasta fiind certificată prin numărul privirilor atrase.
Mersul ei este adaptat situaţiilor, când o privire a ei în geamul magazinului remarcă o persoană care o priveşte, brusc încetineşte pasul ….pentru a fi admirată în toată splendoarea ei…. Este mereu îmbrăcată cu gust, sobră, în majoritatea timpului poartă culoarea neagră….coafura este ireproşabilă…Fata sexy, în timp, devine femeia sexy, ce se vrea admirată în continuare.
O dovadă a gândirii mele corecte, era o doamnă ce stătea puţin mai în faţă, care întorcea capetele unor trecături. Purta o rochie superbă care se combina perfect cu părul lung, roşcat, ondulat.
În punga ei, remarc o reclamă pentru ondulatoare , dovadă clară a intenţiilor ei de a fi mereu în pas cu moda, să fie mereu în top.
În urmă cu ceva timp, căutasem un uscător de păr, atât de necesar pentru o vacanţă la mare. Găsisem mai multe opţiuni, unele chiar la promoţie: uscător cu ondulator, oferta cu plata unui obiect, după care eşti recompensat, gratuit, cu celălalt. Urma să mai cumpăr ceva de la aceeaşi firmă, online, depăşind suma de 300 de lei, având transportul gratuit. Este mereu o problemă transportul, durata de livrare… Bine că se pot returna în termen de zece zile dacă nu corespunde cerinţelor, deşi are garanţie extinsă de până la trei ani.
Gata! Partenerul de întâlnire s-a încadrat în termenul stabilit al întâlnirii, coborând din mijlocul de transport aglomerat, lovindu-se uşor, de o fată frumoasă, ale cărei bucle ondulate se mişcă în bătaia vântului. Bărbatul îşi aşează frizura, privind în urma fetei şi văzându-mă, se ruşinează uşor… O fată îl priveşte suspinând.
– Salut. Nu am întârziat mult, soţia mea îmi pierduse uscătorul de păr şi am aşteptat să mi se usuce natural…Trebuie să fac o achiziţie electrocasnică…
Zâmbesc, uneori gândurile …se citesc.