PLICTIseala

14/03/2015

Ce vremuri erau în urmă cu ceva ani, când ne plictiseam!

Acum nu avem timp nici să ne dăm seama că trăim. Existăm în special, prin agitaţia continuă din jurul nostru. Nu avem timp nici măcar să ne gândim că am putea să ne plictisim.

Mai sunt şi oameni care totuşi se plictisesc. Unii se plictisesc de anumite obiecte, alţii de rutină, alţii din cauza … plictiselii. Fiecare însă se manifestă prin diverse metode. Bine ar fi ca acestea să fie folosite prin a duce la creşterea eficienţei şi a dezvoltării profesionale.

Adolescenţii, o parte suficientă, renunţă să mai studieze pentru a avea timp să se plictisească. Din această cauză devin persoane care nu discern uneori şi par veşnic neajutoraţi. Dar nu este aşa, pentru că testează în timp diverse stări complementare acesteia.

Obrăznicia apare şi ea în acest joc al plictisitului şi acaparează încet pe cei din jur.

Într-un fel, lipsa timpului ne face să fim conştienţi că trăim, că existăm. Uneori nimic nu pare să fie aşa cum este, în realitate.

Oboseala este tot mai pregnantă la persoanele din jurul nostru, copleşindu-ne şi pe noi. Dar să nu ne plictisem gândindu-ne prea des la ea….

DSCN7369

 

 

 

Reclame

SFATuri

07/03/2015

O blondă îmbrăcată sexy, se plimba de zor prin parc. Avea o privire gânditoare. La un moment dat, observă o fată, de statură mică, cum se plimba cu un pechinez:

– Imediat, câinele e mai mare ca stăpâna!

După câteva clipe, apare o brunetă, grăbită care o invită să ia loc pe o bancă:

–          Ce mai faci!

–          Rău… – spuse blonda

–          Cum aşa?

–          Eh..probleme…Tu?

–          Foarte bine, mă pregătesc de concediu …plec cu soţul…

În timp ce bruneta povestea de zor despre bucuriile familiei, blonda oftă.

–          Eu m-am certat cu iubitul…

–          Cum aşa?

Cele două femei continuă să dicute. După vreo 30 de minute, se despart, pentru a pleca fiecare pe drumul ei. Bruneta mai oferă un sfat înainte de plecare:

–          Împacă-te cu iubitul. Nu ştii când regreţi unele momente grele…Ştii cum este, la bine, la rău, este bine să ai o familie.

–          Bine…ai dreptate!

Cele două femei se despart. Blonda face câţiva paşi şi este oprită de o altă femeie:

–          Nu mă vezi…

–          Vai, eram îngândurată!

–          Oh… zici că eşti îndrăgostită…

–          Păi… – blondă începe să-i spună despre problemele ei, de cearta cu iubitul.

Prietena o ascultă după care îi spune:

–          Ascultă-mă pe mine, că sunt trecută prin viaţă. Lasă-l în plata Domnului…bărbaţi mai găseşti…dacă nu, eu nu am bărbat şi sunt fericită!

–          Păi…

–          Fericirea ne-o facem noi… Renunţă la el. Ai o problemă mare!

–          Da…

–          Deci…gata…Singură este foarte bine!

Cele două femei mai discută puţin şi se despart. Blondă se opreşte şi priveşte în gol. Vede o femeie de statură mică, care plimbă un câine „imens”, care aproape o acoperă pe stăpână.

–          Aşa mi-a crescut şi mie problema…era pechinez…acum e ditamai buldog, dar de ce să mă sfătuiesc cu alţii şi să nu gândesc eu?

Aşa este normal, ca toţi să gândim singuri. Putem să ne sfătuim cu alţii, dar decizia finală trebuie să o luăm noi, fără a ne lăsa influenţaţi total de cei din jur…Nimănui nu-i pasă mai mult de persoana noastră, decât nouă….

Dacă noi nu avem grijă de noi, cine să aibă?

IMGA0649


Dominaţia

21/02/2015

704 O rata si o doza de bereSunt persoane care au în sânge dorinţa de a domina. De a fi mai presus decât cei din jurul lor.

Ei fac orice pentru a-şi impune părerea care să devină în scurt timp, hotărâre definitivă şi irevocabilă.

A domina înseamnă  a impune, a cuceri.

Ei vor să domine , să-şi ascundă slăbiciunile şi să fie veneraţi. Vor ca celor din jur să le impună o stare de frică, de teamă.

Această dominaţie nu este specifică integral anumitor zodii, ea ţine de caracterul persoanei respective.

Mulţi cred că această dominaţie, este o urmare a faptului că deţin adevărul absolut. Fals, dar vor descoperi crunta realitate când se vor lovi cu capul de pereţi.

Nu poţi domina la infinit prin neştiinţă, doar prin presiune. La un moment dat, persoana respectivă, va claca, lamentabil. Este doar o problemă de timp.

Proştia nu poate conduce la infinit. Este relativ, iar la un moment dat, totul se poate întoarce, ca un bumerang.

Nu trăim în vremurile când puterea se obţine cu arma, pe câmpul de luptă, cu orice sacrificiu al celor mici pentru binele celor mari. Acum cei ce vor să pară mari şi importanţi, folosesc alte arme pentru a constrânge pe cei din jur. Mereu însă, există un risc.

Normal, cei mulţi, conduc, fără a cunoaşte acest lucru, care însă va ieşi la iveală într-un moment şi mod, cu totul neaşteptat.


REVENIRE

17/01/2015

Soarele îmbie șoferul să deschidă geamurile de la maşină.

Afară este plăcut, ca şi revenirea acasă, la cei dragi.

Bărbatul îşi aprinde o ţigară şi opreşte cu câţiva zeci de kilometri înainte de a ajunge la destinaţia dorită.

Priveşte în jur şi se uită pe hartă:

–              Deh nu m-am rătăcit…Printre ruinele acestea trebuie să merg…Ce s-o fi întâmplat aici?

Întrebător se urcă în maşină. Brusc soarele dispare acoperit de nori. Bărbatul opreşte aerul condiţionat, pornind spre locaţia dorită.

Ploaia începe să-şi facă simţită prezenţa. Se aud tunetele. Bărbatul precaut, se hotăreşte să oprească la un popas unde să aştepte schimbarea vremii şi să servească ceva de-ale gurii.

După ce-şi alege meniul, ascultă cu atenție, o discuţie a celor de la masa de alături. După un timp îi priveşte şi se adresează acestora:

–              Mă iertaţi că intervin…

–              Da, domnule, spuneţi!

–              Am auzit că sunteţi localnici.

–              Să zicem…

–              Am văzut ruinele de la intrare…

–              La popas? Aici?

–              Nu…nu…mă refer la orăşel…

–              A…unde era fabrica!

–              Da…Eu revin în ţară după …ceva ani buni…şi nu înţeleg…

–              Fabrica nu mai este.

–              S-a vândut?

–              Se poate spune..A luat-o pe nimic şi a recuperat banii din fier vechi.

–              Dar fabrica producea, avea prestigiu internaţional!

–              Avea…avea…nu are…avea!

–              Dar cum s-a întâmplat?

–              Păi am zis că nu ne vindem ţara…dar am ajuns să o dăm pe nimic…nouă, pe bani frumoşi…cei care „merită”.

–              Dar cum aşa! Oraşul…

–              Oraşul nu contează…dacă unii îşi umplu buzunarele.

–              Şi de ce nu-i schimbăm?

–              Pentru că toţi care vin sunt la fel. Sunt copii ai celor care au fost…deci, cine din pisică se naşte, şoareci mănâncă.

–              Sau cine e obişnuit cu bani, face orice pentru ei – interveni şi celălalt coleg de masă al ante-vorbitorului.

–              Şi nu se poate face nimic?

–              Trebuie să se vrea…

–              Nu mai recunosc nimic din zonele pe unde am trecut …

–              De câţi ani sunteţi plecat?

–              Imediat după revoluţie.

–              Păi, înseamnă cu nu aţi văzut nimic. Noi muncim şi nu avem bani să trăim… Este adevărat cu muncă ne distruge timpul… Dar nu se potrivește, că cine are bani nu are timp să-i cheltuie. Cine nu are bani, nu are nici …timp. Totul se rezumă la afaceri, firme străine…și bani pentru cei care au putere de decizie! Bolnavii suferă…orășelul a pierdut tot ceea ce a avut de valoare…

Bărbatul începe să cadă pe gânduri. Niciodată nu-i trecuse prin minte, că revenirea în propria-i țară îl va face să se simtă ca un străin. Renunță să mai servească masa, pornind grăbit spre mașină:

–              Cine știe cum or fi și părinții mei … Nici nu i-am anunțat că revin. Am vrut să fie o surpriză. Poate va fi una …pentru mine!

 

Oare nu ne simțim mulți dintre noi, străini în propria țară?

Dacă da, trebuie să luăm măsuri căci cei mici îi fac mari pe cei care au ajuns deja să fie MARI! Dar cei mari, fiind prea sus, uneori pot avea o cădere liberă, dezastroasă! Nimeni nu este veșnic și superior tuturor!

SAM_0786


neLINIŞTEA

09/08/2014

Starea de nelinişte ne cuprinde câteodată atât de intens că nu reuşim să ne debarasăm de ea.

Liniştea atât de mult dorită, plăcută în acelaşi timp, începe să lipsească tot mai mult din viaţa de zi cu zi. Tumultul din timpul zilei ne influenţează viaţa non-stop.

Toţi alergă să realizăm cât mai multe, să obţinem maximum din orice, dar nu facem nimic pentru liniştea noastră, pentru sufleţelul nostru…

Luptăm efectiv pentru orice lucru mărunt, uneori din această cauză pierdem marile oportunităţi , ajungând să suferim în timp.

Orice nelinişte, ne duce tot mai aproape de bolile care ne dau târcoale din momentul “aterizării” noastre pe calea vieţii pământeşti.

Facem multe fapte, bune sau rele, de-a lungul existenţei noastre, care ne înfluenţează într-un fel sau altul propriul nostru destin, cu ţintă şi spre cei din jurul nostru. Ceea ce facem azi, se reflectă în timp asupra noastră.

Liniştea sufletească este cel mai bun medicament, care are efect instantaneu, precum şi continuu…

Să fim veşnic, tineri şi liniştiţi…O linişte atât de necesară tuturor…

Porumbei si frunze 5


OMUL SCHIMBĂTor

20/06/2014

Bărbatul aruncă o privire spre camera copilului. Acesta reușise să adoarmă după mai multe zile și nopți cu febră. Soția era la servici iar el trebuia să se ocupe de casă. Își toarnă un pahar cu apă, după care o pornește spre locul său de fumat, luând pachetul de țigări fără filtru.

Iese pe balconul de la etajul unde locuia. Îl vede pe vecinul său :

–          Salutare vecine! Ce faci?

–          Am probleme cu o țeavă. Încerc să o repar. Dacă nu reușesc aștept instalatorul.

–          Te ajut eu vecine!

Hotărât, bărbatul își urmează vecinul. Intra amândoi în bucătărie, unde soția gazdei schimba ligeanul care se umpluse cu apa ce curgea de la țeavă. Cei își suflecă mânecile de la cămăși și încep să presteze munca pentru care se pregătiseră.

După câteva minute, treaba este rezolvată. Bărbatul se ridică dând să plece. Vecinul îl întreabă:

–          Cât mă costă! Mulțumesc mult!

–          Nimic. Sănătoși să fim!

–          Oricând vecine, te voi ajuta…. În viață ne facem timp și pentru alții!

Anii trec, vremurile se schimbă.

Bărbatul stă în fața televizorului și-și stinge țigara în scrumiera plină. Mai soarbe o înghițitură de bere aruncând doza în găleata special amenajată. Se gândea la copilul său, care petrecea prea mult timp în baruri, fiind o problemă pentru el. Se aude soneria de la ușă. Oftând bărbatul o pornește agale spre ușă. În pragul ei apare vecinul:

–          Salutare vecine! Mă ajuți să mut niște mobilă…

–          Nu…am probleme și nu pot. Nu am timp că viața este agitată.

După aceste vorbe, bărbatul închide ușa fără a mai saluta. Vecinul pleacă dezamăgit.

Aceleași personaje, același context dar atitudinea diferă.

Vremurile se schimbă iar oamenii au percepții diferite.

Într-o perioadă de timp, omul gândește într-un fel, iar peste o vreme, gândește în alt fel.

Păcat că nu suntem la fel de săritori și buni cu cei din jur, mereu.

Dar acest handicap, care se reflectă în timp, se poate schimba, dacă vrem!

Nu trebuie să fim atât de drastic să ne schimbăm, pe durata călătoriei prin viață!

447 Cascada razvratita


neREZOLVAREA PROBLEMEI

10/05/2014

 

453 Pe o stancaMereu ne confruntăm cu diverse probleme de-a lungul existenței noastre.

La început avem probleme mici, căci și noi suntem mici, apoi, noi creștem, iar problemele la fel!

Aici nu mă refer la problemele legate de studii, matematică sau alte domenii colaterale, care sunt doar nişte banalităţi…. este vorba de problemele noastre de zi cu zi, existențiale și nu numai….

Uneori aprofundăm mai mult decât trebuie o anumită problemă și pierdem timp degeaba sau această problemă se rezolvă de la sine ( uneori chiar nu mai este nevoie de rezolvarea ei….).

Alteori trecem prea ușor peste unele probleme ivite, presupunând că le-am rezolvat dar ele reapar în timp, poate chiar amplificate.

Trebuie să discernem ceea ce este prioritar de rezolvat și mai ales, să avem un plan de bătaie.

Noi decidem, dacă ne lăsăm copleșiți de probleme sau luptăm cu ele!

Uneori chiar noi, devenim o problemă, pentru noi sau pentru cei din jur….

Orice problemă are și o soluție… Depinde cum o rezolvăm.

Implicarea noastră, ne decide atât soluția în acel moment, cât și în viitor!