Filozofia vârstei

20/05/2017

Fiecare vârstă are farmecul ei.

Omul este veşnic nemulţumit de vârsta lui.

Se bucură în timp, când prima cifră a vârstei este mică… apoi se gândeşte că e mai bună vârsta normală, decât cea inversată a celor două cifre, apoi…se resemnează!

Bărbaţii obsearvă că îmbătrânesc, după numărul tot mai mare de fete frumoase văzute. Femeile obsearvă înaintarea în vârstă, după scăderea numărului de admiratori! Totuşi e bine să ai şi un singur admirator, unul dar sincer şi bun!

Când esti copil, poţi face năzbătii, dacă le faci când esti mai mare, te consideră … nebun….
Când esti copil, vrei să fii mare, să devii major, să te căsătoreşti…iar când ajungi mare , vrei să fii … un copil inocent!
Când esti tânăr , ai familie, astepți copiii să crească, să termini cu serviciul, să fii la pensie, pentru a te odihni…
Ca pensionar…aştepţi de fapt sfârşitul, despărţirea de această lume, priveşti spre viitorul ţării, tinerii, te gândeşti la trecut, ai amintiri, trăieşti cu ele, şi ai vrea să fii din nou tânăr….

Viaţa e frumoasă şi merită trăită din plin la orice vârstă!
IMGA0995


Viata este o criza

29/10/2011

Tot mai des auzim vorbindu-de despre criza. A fost, mai este…va fi…
De ce a aparut acest concept in viata noastra? Oare chiar a aparut sau a existat dintotdeauna!

Daca stam si ne gandim, mereu am avut momente de criza, in viata: in copilarie, in adolescenta, la maturitate, in momente importante din viata ( casatorie, botez, moarte) si cel mai mult , in momentele de zi cu zi.
Mereu descoperim ca nu avem timp suficient pentru cei dragi, care incet parasesc aceasta lume si atunci regretam momentele pe care puteam sa le petrecem alaturi de ei, avem momente de criza financiara cand nu putem sa ne realizam anumite dorinte sau impulsuri, suferim de criza specifica varstei prin care trecem….

Privind in urma, in prezent si vazand putin viitorul programat, care oricum este greu de indeplinit….uneori…ne dam seama mereu ca suntem intr-o criza!

Insasi viata este o criza.
Criza apare din momentul nasterii noastre pana in momentul trecerii in alta lume. Mereu alergam dupa ceva, uitand sau neglijand anumite lucruri, din motive de…criza, de orice fel ar fi ea.

Timpul se comprima, probleme se amplifica, noi devenim dezorganizati si viata ne prinde in tumultul ei, ca si cum am fi pe o sosea care „inghite” km de drum, de viata, de speranta…de lucruri….
Sa incercam sa ne rezolvam criza vietii si vom reusi sa facem multe…. Noi singuri trebuie sa trecem peste criza, nu ajutati de altii….