Cultura sau incultura

19/03/2017

CULTÚRĂ = Totalitatea valorilor materiale şi spirituale create de omenire , faptul de a poseda cunoştinţe variate în diverse domenii; totalitatea acestor cunoştinţe; nivel (ridicat) de dezvoltare intelectuală la care ajunge cineva.

P5190098

Într-un timp ne întrebam până unde se ajunge cu cultura generală. Cât de mult trebuie să cunoaştem. Acum este mult mai uşor, dacă nu esti incult te poţi considera…cult, deci ai cultură generală!
Înainte se cunoaşteau date despre istoria, geografia, tradiţia şi mai ales limba română
Dacă cineva te întreba, unde este România, ştiai să precizezi, acum se mai spune…acolo undeva, pe o chestie numită glob…parcă ar fi vorbi de globul din pomul de Crăciun.
Acum înţeleg de ce au dispărut emisiunile şi concursurile de cultură generală….
Înainte era greu să parcurgi nivelurile de învăţământ, acum, este nevoie doar să bifezi cu prezenţa la şcoală… în viitor, poate este de ajuns să te naşti, pentru a fi considerat om cu… studii.
Cultura însemnă să ştii câte ceva despre lucrurile din viaţă, să vorbeşti corect, măcar limba ta, nu contează accentul specific zonei ( care este o caracteristică plăcută ) şi exprimarea. Scrisul trebuie să fie în concordanţă cu limba română, să nu înlocuim unele litere, cuvinte cu altele, pentru că suna mai „cool”! Să lăsam prescurtările, şi acel „k” în pace, că şi el îşi are rostul său în vocabularul limbii române.
Incultura ajunge să se facă remarcată peste tot, să strige, să riposteze, să aibă dispute cu cei care folosesc adevărata cultură, chiar polemici,ea nu ţine cont nici de vârstă, nici de altele….
Unii se cred culţi, vorbitori ai unei limbi române corecte, chiar dacă sunt „varză”, expresie clasică pentru ei. De fapt dacă-şi repetă des acest lucru sau au mai mulţi prieteni care sunt la fel, ajung să creadă şi ei, chiar fiind fermi convinşi de acest lucru!
Lipsa coerenţei apare tot mai des, pe lângă internet, pe stradă, chiar şi în presă sau televiziune… Unde se va opri şi când? Ce să mai vorbim de unii aleşi ai noştri sau de unii ce „cânta” ceva în fel şi chip!
Uneori există şi teama ca celălalt să nu fie mai „cult” ca tine, motiv pentru care se încurajează acestă incultura!

Deci, în viaţă mai trebuie să şi înveţi, la fel cum era un vechi slogan comunist, care înă era real. Era unul dintre puţinele lucruri care ar fi nevoie, să se aplice şi acum.
Valorile , tradiţiile, cultura nu se moştenesc, se obţin de-a lungul vieţii!

066 ...locuri istorice


11/03/2017

Privind spre colegele de birou, bărbatul constată: – O colegă de-a mea de serviciu o să aibă un copil. Încă nu m-am decis care…

via Banc – colega de birou — Mendre


La beci …

11/03/2017

Pătrăţel intră repede în locuinţa lui Castravete. Se aşează pe primul scaun şi începe să vorbească repede, mult, aşa cum nu prea îi stătea în fire:
– Am văzut-o pe vecina.
– Pe…
– Gogoşar…Este tare elegantă. Oare unde merege?
– Păi pune-i o întrebare…
– Nu…Oare are un prieten? Am pierdut-o şi pe ea! N-am noroc niciodată – oftează Pătrăţel
– Dar când ai fost cu ea – se miră Castravete.
– Încă nu am fost, dar mi-am propus – oftează Pătrăţel.
Soneria de la uşă, se face auzită. Castravete porneşte în direcţia sunetului, deschizând larg uşa. În cadrul ei, apare Gogoşar, care priveşte zâmbitoare la cei doi vecini. Apoi se adresează, privind intens, spre Pătrăţel:
– Trebuie să merg în beci, să caut nişte lână, în valize. Mă însoţeşte cineva?
– Da…da… – sare Pătrăţel de pe scaun pornind spre ieşire.
– Da…du-te..poate sunt şoricei pe acolo – spune Castravete.
Gogoşar o porneşte agale spre lift, urmată de Pătrăţel. Urcă în ascensor şi coboară la parter. O pornesc spre beci. Pătrăţel aprinde lumina şi o merge înainte, urmat de Gogoşar. La un moment dat, ea se opreşte:
– Beciul meu este în stângă…nu în dreapta.
– Da…da…Aici este?
– Da.
Pătrăţel ia cheia din mâna vecinei, descuie şi intră , aprinzând lumina. Se uită în jur, timp în care Gogoşar începe să caute prin valize. Pătrăţel priveşte atent în jur. Apoi îşi aduce aminte motivul pentru care se află acolo şi începe să o ajute pe Gogoşar. Îi ţine valiza, astfel încât ea să-i studieze conţinutul. Începe să caute, moment în care se aude sunetul telefonului mobil a lui Pătrăţel, concomitent cu o săritură a ei, în braţele lui Pătrăţel. Amândoi se sperie, Gogoşar de sunetul telefonului în liniştea locului, iar Pătrăţel, de îmbrăţişarea neaşteptată a vecinei. Gogoşar oftează, desprinzându-se de Pătrăţel şi continuă să caute, oferindu-i mai multe ghemotoace lui Pătrăţel, care le îndeasă în buzunar, în timp ce acesta vorbeşte la telefon.
– Te aştept mâine la ziua nepotului
– Îhi.
– Să vii pe la cinci.
– Îhi.
– Să nu iei haine pentru el.
– Îhi.
– Te sun mâine. De câte ori spui îhi, ştiu că nu eşti atent, dar spui ceva ca să nu taci.
– Îhi…Poftim?
– Vorbim mâine, frăţioare.
Pătrăţel termină convorbirea uitând deja discuţia. Gogoşar îi arată ceva pe jos. Pătrăţel se uită, se sperie şi fuge, urmat de cele două chestii de pe jos. Se uită atent, răsuflă uşurat, sub privirile uimite ale vecinei:
– Credeam că sunt şoricei…Nu am văzut că sunt bucăţi din ghemotoacele de lână din buzunar….căzute…..
Imagine0142

 

Pataniile lui Patratel

Patratel si Gogosar


MĂRŢIŞOR

05/03/2017

Mărţişor,
Pământ şi cer sunt împletite-n tine
Tu ne transmiţi din veac în veac,
Nădejdea dacului în bine
Şi al îmbolnăvirii prea sfânt leac:

Lumina Sfântă ţi-este albul,
Cea care se arată la Ierusalim
Iar roşul este legătura cu pământul
Care ne îndrăgeşte şi din care ne hrănim.

De aceea te primim in prag de primăvară,
De aceea tuturor, cu drag, te dăruim
Tu ne spui tainic, azi, ca şi odinioară,
,,Ce minunat e că ne suntem,
Că laolaltă încă mai trăim!”

Profesor Rodica Matilda Miulescu
Braşov, 27 februarie 2016


Povestea mandriei

25/02/2017

A fost odată ca niciodată… cineva care a pus suflet şi a făcut lucruri măreţe. Încet , a descoperit numele şi valoare,a devenind MÂNDRIA. Încet încet el umblând prin lume, a găsit prieteni cu chipul şi asemănarea lui…. S-a căsătorit şi a devenit NUL.
EL consideră că toate celelalte personae , sunt mult sub nivelul său. Încet s-a retras singur şi s-a contemplat în viaţă, apărând încet copiii săi, din NEPĂSARE, s-a iscat UITAREA devenint apoi LENE.
Cei trei copii ai săi, au pornit prin lume şi au adunat adepţi, fiecare pentru el, şi chiar pentru toţi, împreună.
MÂNDRIA a început să ţipe la NEPĂSAREA, care prin UITARE a devenit LENE!
Azi ei umblă împreună sau separat încercând să adune adepţi, pentru a veni la putere.
NEPASAREA , a trecut pe la omul : care nu se sinchiseşte să ridice un obiect căzut unui semăn de-al său ( dacă l-a scăpat, să-l ridice…), dacă vede că un om greseşte nu-i trece prin cap să dea sfaturi utile, trece cu privirea spre cer când vede o veche cunostinţă, nu respectă regulile de circulaţie ( viteză excesivă cu maşina, şi nu numai )…..

70 Vaca prin oras

UITAREA îl fericeşte pe omul care-şi uită cunostinţele prietenii, ignoră ajutorul primit, crezând că totul i se cuvine de drept….

484 Rata de Voronet

LENEA …cucoană mare, de ce să ajute pe cineva să transporte un produs imens cu care se chinuie sau să cedeze locul în mijloacele de transport în comun celor care au nevoie?, dacă nu are profit de ce să se implice în ceva ,sau să ducă gunoiul până la coş când pământul este mai aproape? Prea multă lene ca să facă ordine şi curăţenie până murdăria devine rege, şi nu numai….

image011bb

Uite aşa cei trei copii încet-încet cuceresc omul, lumea şi viaţa pământească. Cel mai rău este când toţi trei se adună într-un singur om, unde este şi părintele lor, care apoi se va multiplica ca o clonare….


La piata

18/02/2017

Picăturile de ploaie încep să devină tot mai dese. Vremea frumoasă din zilele trecute, pare să fie doar o amintire. Pătrăţel priveşte cerul , se zgribuleşte şi intră în piaţă. Acolo este lume multe, adăpostită mai mult de ploaie decât pentru a face cumpărături.
Pătrăţel trece pe lângă pieţarii care-l îmbie cu marfa lor.
Se opreşte lângă un bărbat solid care-l „atacă” verbal:
– Poftiţi!
– Poftesc din copilărie!
– Da…- haha chicoti vânzătorul. Avem fructe proaspete.
– Chiar?
– Da…gustaţi.
Pătrăţel luă o bucată de măr, ce era pe tejghea. Îl mestecă după care întrebă:
– Toate sunt la fel sau numai cel tăiat?
– Toate şefu! Se poate!
– Aleg eu una să gust.
– Bine – încuviinţă vânzătorul.
Pătrăţel luă un măr mare şi începe să mănânce.
Între timp, mai trece prin zonă un client, interesat de fructe:
– Prunele cum sunt?
– Bune – încuviintă Pătrăţel, care luase deja două prune pe care le mesteca.
Clientul aprobă fericit din cap şi solicită două kilograme.
Pătrăţel, terminând mărul, serveşte şi nişte struguri, un ciorchine mare şi începe să-l mănânce, sub privirile clientului, satisfăcut şi ale vânzătorului, uimit:
– Verific…bune…stiţi că un ciorchine are 30 la sute struguri răi?
– Nu … – încercă să riposteze vânzătorul
– Da…s-a demonstrat stiinţific….Mda….ăsta a avut doar 10 %. Bun. Mai iau unul pentru a studia mai bine probabilitatea! Domnule, puteţi cumpăra că sunt buni.
– Da…cred că o să iau şi eu două kilograme de struguri, spuse clientul în timp ce-şi îndesa prunele achiziţionate în plasă.
– Da domnu…poftiţi….
– Bune rău, remarcă Pătrăţel în timp ce mai servi un ciorchine de struguri.
Între timp, clientul plăti cele cumpărate îndepărtându-se. Pătrăţel mai luă două mere în buzunare şi două prune în mână şi plecă Vânzătorul strigă la el:
– Domnu…nu doriţi…nu e scump….
– V-am ajutat la vânzare ar trebui să-mi daţi bonus!
– Păi, vă las mai ieftin…
– Mai ieftin decât gratis nu există!
– Păi nu se poate domnu…
– Bine…Atunci mai iau doi ciorchini de struguri, zis şi făcut, Pătrăţel, după care, salutând se îndepărtă.

Ploaia se pare că nu vrea să părăsească zona. Pătrăţel îşi lipeşte nasul de un geam şi priveşte afară. Părea că vine sfârşitul lumii, prin şuvoaiele de apă ce inundau canalizarea din oraş.
Pătrăţel o porneşte alene spre sectorul de pepeni. Marfă era destulă, dar oameni interesaţi de aceasta, tot mai puţini. Se apropie şovăielnic de o blondă slabă, care îşi scotea în evidenţă formele rotunjite, sub privirile unui grăsan, ce era patronul….
– Un pepene domnu? – zise vânzătoare, agitând cuţitul de colo-colo?
– Da…cred…sunt buni?
– Foarte buni! Dulci!
– Da?
– Îi încercăm.
– Şi ?
– Dacă nu-i bun….nu-l luaţi.
– Şi ce faceţi cu cei ne-buni?
– Îi dăm mai ieftim sau îi dăm pomană.
– Aha!
– Care-l doriţi?
– Acela, arătă Pătrăţel un pepene imens.
Vănzătoarea ia pepenele ales de client, îl cântăreşte :
– Şapte kg,…îl încercăm?
– Da
Vânzătoarea crestă pepenele, oferind pe vârful cuţitului, lui Pătrăţel, o bucăţică de gustat, roşie şi dulce. Pătrăţel gustă şi se strâmbă…:
– Nu-i bun.
– Poftim…
– Nu…nu..
Mirată, vânzătoarea puse pepenele în grămada de rebuturi şi alege altul. Îl cântăreşte, îl crestează şi Pătrăţel îl gustă:
– Brrr…naşpa rău!
Vânzătoarea se uită la grăsanul care se apropie, în timp ce mai mulţi clienţi se adunau:
– Ce nu-ţi convine, se luă grăsanul de Pătrăţel ?
– Păi dai pepeni cu viermi, răi…- zise Pătrăţel iar unii clienţi adunaţi încep să se îndepărteze.
– Unde măi nebunule, viermi?
– Păi acum i-ai alungat…uite pepeni…stricaţi…şi scumpi…- ripostă Pătrăţel. Uite…- Pătrăţel luă pe cei doi pepeni, pregătiţi pentru el şi plecă cu acestia.
– Hei…ce faci? – urlă grăsanul…
– Iau pepenii stricaţi şi îi duc afară, trebuie salubrizată zona! – răspunse Pătrăţel, plecând cu cei doi pepeni, pe uşa pieţii, în timp ce afară, soarele îşi trimitea razele binefăcătoare.
Grasanul era ocupat atât cu nişte clienţii uimiţi, precum şi cu fata ce vindea pepenii, ce tocmai alunecase , pe nişte pepeni ce se năpustiseră peste ea, din cauza stivei mişcate de Pătrăţel, când acesta îşi luase pepenii cu care plecase. Între timp apare şi poliţia pieţei , ca să vadă ce este cu gălăgia şi zarva care se iscase.

Marfa pentru piata

Pataniile lui Patratel.

Patratel si Gogosar.


Castravete si colegii

12/02/2017

Castravete priveşte la cei din jur. Se uită şi la el… Plecase în cămaşa de pijama, dar nu era problemă, căci avea şi o geacă…
Mai priveşte o dată în jur.Fiecare face poză cu bradul din centrul oraşului, alături de persoana dragă. Se uită atent, îşi scoate aparatul foto şi începe să fotografieze tot ce prinde. Se apropie de un copil şi-i spune:
– Fă-mi şi mie o poză.
– Bine.
Copilul începe să-i facă diverse poze, după care-l întreabă:
– Dar un tanti nu ai pentru poză?
– Ba da. Numai un pic.
Castravete vede un tânăr ce-şi pozează iubita. Se apropie tiptil. Când să apese pe butonul pentru fotografiere, Castravete sare lângă fată, o ia de gât şi zice:
– Bau!
După aceasta, se aud aparatele care confirmă fotografierea, iar Castravete ia repede aparatul din mâna copilului, dispărând în spatele unui morman de zăpadă, lăsând uimiţi, pe băiat şi iubita acestuia.
După un timp, o porneşte spre restaurantul unde avea întâlnirea cu colegii. Intră, se salută, iar chelneriţa apare repede:
– Cu ce vă servesc?
– O sută de whiskey.
– Bine… – dispare chelneriţa, revenind în câteva secunde cu comanda onorată.
– Noroc.
– Noroc – spun toţi, ciocnind şi luând câte o înghiţitură, fiecare, din propriul pahar.
– Toţi suntem pentru prima oară aici? – întreabă unul dintre cei prezenţi, iar ceilalţi, mai puţin Castravete, confirmă.
Castravete, dă pe gât tot conţinutul paharului, plăteşte consumaţia:
– Mi-a fost poftă….Bine că nu-mi era sete! – spune după care pleacă din locaţie.
Castravete iese în faţa intrării, după care se întoarce şi ia din nou loc:
– Ce fain este aici! Acum am venit a doua oară…

Pataniile lui Patratel.

Patratel si Gogosar.