Povestea mandriei

25/02/2017

A fost odată ca niciodată… cineva care a pus suflet şi a făcut lucruri măreţe. Încet , a descoperit numele şi valoare,a devenind MÂNDRIA. Încet încet el umblând prin lume, a găsit prieteni cu chipul şi asemănarea lui…. S-a căsătorit şi a devenit NUL.
EL consideră că toate celelalte personae , sunt mult sub nivelul său. Încet s-a retras singur şi s-a contemplat în viaţă, apărând încet copiii săi, din NEPĂSARE, s-a iscat UITAREA devenint apoi LENE.
Cei trei copii ai săi, au pornit prin lume şi au adunat adepţi, fiecare pentru el, şi chiar pentru toţi, împreună.
MÂNDRIA a început să ţipe la NEPĂSAREA, care prin UITARE a devenit LENE!
Azi ei umblă împreună sau separat încercând să adune adepţi, pentru a veni la putere.
NEPASAREA , a trecut pe la omul : care nu se sinchiseşte să ridice un obiect căzut unui semăn de-al său ( dacă l-a scăpat, să-l ridice…), dacă vede că un om greseşte nu-i trece prin cap să dea sfaturi utile, trece cu privirea spre cer când vede o veche cunostinţă, nu respectă regulile de circulaţie ( viteză excesivă cu maşina, şi nu numai )…..

70 Vaca prin oras

UITAREA îl fericeşte pe omul care-şi uită cunostinţele prietenii, ignoră ajutorul primit, crezând că totul i se cuvine de drept….

484 Rata de Voronet

LENEA …cucoană mare, de ce să ajute pe cineva să transporte un produs imens cu care se chinuie sau să cedeze locul în mijloacele de transport în comun celor care au nevoie?, dacă nu are profit de ce să se implice în ceva ,sau să ducă gunoiul până la coş când pământul este mai aproape? Prea multă lene ca să facă ordine şi curăţenie până murdăria devine rege, şi nu numai….

image011bb

Uite aşa cei trei copii încet-încet cuceresc omul, lumea şi viaţa pământească. Cel mai rău este când toţi trei se adună într-un singur om, unde este şi părintele lor, care apoi se va multiplica ca o clonare….


La piata

18/02/2017

Picăturile de ploaie încep să devină tot mai dese. Vremea frumoasă din zilele trecute, pare să fie doar o amintire. Pătrăţel priveşte cerul , se zgribuleşte şi intră în piaţă. Acolo este lume multe, adăpostită mai mult de ploaie decât pentru a face cumpărături.
Pătrăţel trece pe lângă pieţarii care-l îmbie cu marfa lor.
Se opreşte lângă un bărbat solid care-l „atacă” verbal:
– Poftiţi!
– Poftesc din copilărie!
– Da…- haha chicoti vânzătorul. Avem fructe proaspete.
– Chiar?
– Da…gustaţi.
Pătrăţel luă o bucată de măr, ce era pe tejghea. Îl mestecă după care întrebă:
– Toate sunt la fel sau numai cel tăiat?
– Toate şefu! Se poate!
– Aleg eu una să gust.
– Bine – încuviinţă vânzătorul.
Pătrăţel luă un măr mare şi începe să mănânce.
Între timp, mai trece prin zonă un client, interesat de fructe:
– Prunele cum sunt?
– Bune – încuviintă Pătrăţel, care luase deja două prune pe care le mesteca.
Clientul aprobă fericit din cap şi solicită două kilograme.
Pătrăţel, terminând mărul, serveşte şi nişte struguri, un ciorchine mare şi începe să-l mănânce, sub privirile clientului, satisfăcut şi ale vânzătorului, uimit:
– Verific…bune…stiţi că un ciorchine are 30 la sute struguri răi?
– Nu … – încercă să riposteze vânzătorul
– Da…s-a demonstrat stiinţific….Mda….ăsta a avut doar 10 %. Bun. Mai iau unul pentru a studia mai bine probabilitatea! Domnule, puteţi cumpăra că sunt buni.
– Da…cred că o să iau şi eu două kilograme de struguri, spuse clientul în timp ce-şi îndesa prunele achiziţionate în plasă.
– Da domnu…poftiţi….
– Bune rău, remarcă Pătrăţel în timp ce mai servi un ciorchine de struguri.
Între timp, clientul plăti cele cumpărate îndepărtându-se. Pătrăţel mai luă două mere în buzunare şi două prune în mână şi plecă Vânzătorul strigă la el:
– Domnu…nu doriţi…nu e scump….
– V-am ajutat la vânzare ar trebui să-mi daţi bonus!
– Păi, vă las mai ieftin…
– Mai ieftin decât gratis nu există!
– Păi nu se poate domnu…
– Bine…Atunci mai iau doi ciorchini de struguri, zis şi făcut, Pătrăţel, după care, salutând se îndepărtă.

Ploaia se pare că nu vrea să părăsească zona. Pătrăţel îşi lipeşte nasul de un geam şi priveşte afară. Părea că vine sfârşitul lumii, prin şuvoaiele de apă ce inundau canalizarea din oraş.
Pătrăţel o porneşte alene spre sectorul de pepeni. Marfă era destulă, dar oameni interesaţi de aceasta, tot mai puţini. Se apropie şovăielnic de o blondă slabă, care îşi scotea în evidenţă formele rotunjite, sub privirile unui grăsan, ce era patronul….
– Un pepene domnu? – zise vânzătoare, agitând cuţitul de colo-colo?
– Da…cred…sunt buni?
– Foarte buni! Dulci!
– Da?
– Îi încercăm.
– Şi ?
– Dacă nu-i bun….nu-l luaţi.
– Şi ce faceţi cu cei ne-buni?
– Îi dăm mai ieftim sau îi dăm pomană.
– Aha!
– Care-l doriţi?
– Acela, arătă Pătrăţel un pepene imens.
Vănzătoarea ia pepenele ales de client, îl cântăreşte :
– Şapte kg,…îl încercăm?
– Da
Vânzătoarea crestă pepenele, oferind pe vârful cuţitului, lui Pătrăţel, o bucăţică de gustat, roşie şi dulce. Pătrăţel gustă şi se strâmbă…:
– Nu-i bun.
– Poftim…
– Nu…nu..
Mirată, vânzătoarea puse pepenele în grămada de rebuturi şi alege altul. Îl cântăreşte, îl crestează şi Pătrăţel îl gustă:
– Brrr…naşpa rău!
Vânzătoarea se uită la grăsanul care se apropie, în timp ce mai mulţi clienţi se adunau:
– Ce nu-ţi convine, se luă grăsanul de Pătrăţel ?
– Păi dai pepeni cu viermi, răi…- zise Pătrăţel iar unii clienţi adunaţi încep să se îndepărteze.
– Unde măi nebunule, viermi?
– Păi acum i-ai alungat…uite pepeni…stricaţi…şi scumpi…- ripostă Pătrăţel. Uite…- Pătrăţel luă pe cei doi pepeni, pregătiţi pentru el şi plecă cu acestia.
– Hei…ce faci? – urlă grăsanul…
– Iau pepenii stricaţi şi îi duc afară, trebuie salubrizată zona! – răspunse Pătrăţel, plecând cu cei doi pepeni, pe uşa pieţii, în timp ce afară, soarele îşi trimitea razele binefăcătoare.
Grasanul era ocupat atât cu nişte clienţii uimiţi, precum şi cu fata ce vindea pepenii, ce tocmai alunecase , pe nişte pepeni ce se năpustiseră peste ea, din cauza stivei mişcate de Pătrăţel, când acesta îşi luase pepenii cu care plecase. Între timp apare şi poliţia pieţei , ca să vadă ce este cu gălăgia şi zarva care se iscase.

Marfa pentru piata

Pataniile lui Patratel.

Patratel si Gogosar.


Castravete si colegii

12/02/2017

Castravete priveşte la cei din jur. Se uită şi la el… Plecase în cămaşa de pijama, dar nu era problemă, căci avea şi o geacă…
Mai priveşte o dată în jur.Fiecare face poză cu bradul din centrul oraşului, alături de persoana dragă. Se uită atent, îşi scoate aparatul foto şi începe să fotografieze tot ce prinde. Se apropie de un copil şi-i spune:
– Fă-mi şi mie o poză.
– Bine.
Copilul începe să-i facă diverse poze, după care-l întreabă:
– Dar un tanti nu ai pentru poză?
– Ba da. Numai un pic.
Castravete vede un tânăr ce-şi pozează iubita. Se apropie tiptil. Când să apese pe butonul pentru fotografiere, Castravete sare lângă fată, o ia de gât şi zice:
– Bau!
După aceasta, se aud aparatele care confirmă fotografierea, iar Castravete ia repede aparatul din mâna copilului, dispărând în spatele unui morman de zăpadă, lăsând uimiţi, pe băiat şi iubita acestuia.
După un timp, o porneşte spre restaurantul unde avea întâlnirea cu colegii. Intră, se salută, iar chelneriţa apare repede:
– Cu ce vă servesc?
– O sută de whiskey.
– Bine… – dispare chelneriţa, revenind în câteva secunde cu comanda onorată.
– Noroc.
– Noroc – spun toţi, ciocnind şi luând câte o înghiţitură, fiecare, din propriul pahar.
– Toţi suntem pentru prima oară aici? – întreabă unul dintre cei prezenţi, iar ceilalţi, mai puţin Castravete, confirmă.
Castravete, dă pe gât tot conţinutul paharului, plăteşte consumaţia:
– Mi-a fost poftă….Bine că nu-mi era sete! – spune după care pleacă din locaţie.
Castravete iese în faţa intrării, după care se întoarce şi ia din nou loc:
– Ce fain este aici! Acum am venit a doua oară…

Pataniile lui Patratel.

Patratel si Gogosar.


05/02/2017

Directorul o cheama pe secretara: – Trimite sa-mi cumpere un Kent cu click Secretare trimite repede pe noul angajat sa rezolve sarcina primita. Curierul revine in cateva minute si secretara ii face semn sa intre repede cu tigarile. Directorul prezida sedinta si curierul ii pune in fata un…

via Banc – tigara cu click — Mendre


05/02/2017

Privind spre colegele de birou, bărbatul constată: – O colegă de-a mea de serviciu o să aibă un copil. Încă nu m-am decis care…

via Banc – colega de birou — Mendre


05/02/2017

Liniştea devine din ce în ce mai apăsătoare. Aceasta este întreruptă din când în când de zgomotul specific atingerii tastelor de la laptop. Fiecare persoană este concentrată asupra muncii pe care o desfăşoară. Uneori se aude un „scrâşnet” al hârtie, scrijelită de un obiect de scris, identificat ca fiind un pix. –…

via Personalizat — Mendre


Telefonul buclucas

05/02/2017

Se aude soneria la uşă. Castravete îşi priveşte ceasul şi bombăne:
– Cine este şi ce vrea?
Castravete deschide brusc uşa, speriind cele două fete, care se aflau în pragul ei:
– Bună ziua!
– O să văd dacă este bună!
– Aveţi abonament la telefon…
– Am!
– Ştim…
– Atunci de ce întrebaţi?
– Vă spuneam doar…domnule…
– Nu sunt retardat…ştiu că am!
– Dar aveţi ca bonus , primiţi un telefon mobil.
– Chiar?
– Da.
– Pot vorbi cu oricine?
– Da.
– Costă suplimentar?
– Nu…doar semnăm actele de predare-primire…
– Repede , mă grăbesc.
Fata începe repede să completeze formularul , în timp ce colega ei, îl prelucrează pe Castravete, cu modul de folosire al telefonului.

Pătrăţel şi Castravete încep să se sune unul pe altul, pe mobil.
– Da, cine este?
– Pătrăţel, acolo?
– Castravete…nu mai bea…
– Hai că îţi las şi ţie, – spuse Pătrăţel, care pune mobilul pe masă, întinzând un pahar, vecinului său Castravete.
– Peste tot merg cu mobilul.
– Da…şi eu…- încuviinţează vecinul.

Pătrăţel se trezeşte datorită unui sunet strident.
Priveşte buimac în jur. Nu-şi dă seama ce se aude.
Sare din pat, priveşte la soarele de afară, apoi la ceas.
– Am întârziat….
Se repede la uşă, dar nu este nimeni acolo. Soneria se aude în continuare. Se repede la telefonul de pe perete. Ridică receptorul:
– Da.
– Încă nu ai plecat?
– Ba da…sunt pe drum.
– Bine, în cât timp ajungi?
– Păi sunt pe drum, uite este aglomeraţie pe stradă.
– Bine, grăbeşte-te.
– Bine.

Pătrăţel pune telefonul în furcă şi se pregăteşte de plecare.
În acelaşi timp, la capătul celălalt al firului, persoana se adresează unei alte persoane:
– Este pe drum deja…
– Bine…Dar nu l-ai sunt pe telefonul fix?

Telefoane

Pataniile lui Patratel.

Patratel si Gogosar.