Bunica trage de mine. Eu ripostez și mă acopăr cu palpuma. Bunica trage plapuma și-mi spune:
- Hai că întârzii la școală.
- .. da….
După încă o tentativă eșuată cu plapuma, mă trezesc și mă pregătesc de școală. După ce mă îmbrac, îmi iau obișnuitul mic dejun: ou moale și cacao și pun ghiozdanul în spate pornind pe fugă, pe scări, la școală. Ies din bloc și continui alergarea, sub privirile bunicii, care mă urmărea de la geam.
După terminarea orelor de curs, noi băieții ne adunăm în curtea școlii și jucăm o partidă scurtă de fotbal. Doar o oră, că după aceea ne așteaptă cei din acasă. Noi le spuneam că avem în fiecare zi o oră în plus, pentru a face și noi puțină mișcare. Normal, nu m-am gândit că mă putea observa bunica de la fereastră…
Ajuns acasă, mănânc ciorba, felul doi și desertul după care mă apuc de teme. Noroc că încep să le fac cu câteva zile înainte ca să nu-mi aglomerez anumite zile din săptămână. La orele 18.00 fix, ies în curtea școlii pentru o nouă partidă de fotbal.
Partida de fotbal se încheie cu zece minute înainte ca să se difuzeze emisiunea obișnuite de desene animate, care avea o durată scurtă de zece minute. Ne aranjam meciul în așa fel ca în caz de egalitate, să terminăm și cu prelungirile până ne face Mihaela cu mâna…. Fetele jucau șotron și săreau coarda.
La orele de sport ne jucam „Țară, țară vrem oștași”. Ora de sport era marțea, zi în care seara mergeam la teatru, că aveam abonament la spectacole: operă, operetă….
Peste două zile este sâmbătă. După ore mergem buluc acasă că avem Gala Desenului Animat, în cadrul emisiunii obișnuite pentru ziua calendaristică respectivă, între orele 13.00-15.00. Seara ieșeam mai devreme la joacă că avem timp de lecții și duminica….
……………………………………………………………………………………….
Telefonul mobil sună…. sună…. Îl opresc. Mă uit la ceas? Târziu… Mă duc mai târziu la școală. Dar apare mama și trage de mine:
- Ți-am spus să te culci mai devreme! Diseară nu te mai joci pe tabletă!
Când aur cuvântul magic, sar din pat și în câteva minute sunt gata echipat de școală și-mi servesc micul dejun constând din corn cu gem. Îmi iau „gentuța” și ies pe scara blocului. Aștept liftul care vine agale. O pornesc încet spre școală. Dacă întârzii, dau vina pe ascensor.
La ora de sport mă învoiesc că am probleme cu respiarația și rămân în clasă. Scot telefonul mobil și încep să împușc gâste, găini…
Cum se sună de ieșire, pornesc grăbit spre casă. Tata mă așteaptă cu masa pregătită de mama și mă apuc să savurez delicioasele preparate: ciorbă, friptură și shaorma! Încap toate, deși sunt destul de gras. Mă retrag la măsuță și măzgălesc câteva cuvinte, fac niște calcule la matematică și mă îndrept spre camera mea unde mă așteaptă tableta. Tata îmi verifică temele pentru a doua zi și-mi și mă lasă să mă joc. Mâine o să am mai multe lecții, că am restanțe din săptămâna trecută… Poate copiez tema mâine la școală… facem copie xerox….
Se face ora 21,30 și apare mama care se răstește la tata:
- Iar ai lăsat copilul la tabletă până la ora asta? Mâine iar nu se trezește!
- Se odihnește… se relaxează. Dacă nu se trezește dimineață, mâine nu se joacă la tabletă.
- Încă un joc… și gata – intervine copilul din mine.
Copilărie… Unde ești, cum ai fost pentru noi și cum vei fi pentru alte generații?