Asocierea amintirilor

Când vedem o anumită imagine, vizual sau doar în memorie, instantaneu ne revin anumite amintiri. Este interesant că unele lucruri, persoane sau locuri le asociem, mental cu anumite circumstanțe și/sau situații.

Un om care refuză să urce în avion, își aduce aminte că cineva cunoscut lui, a murit în accident aviatic. Unoera le este frica de apă sau de înălțime, pentru că le asociază cu anumite traume, transmise din generații sau pur și simplu din povesti care i-au marcat.

Totul ține de psihologia individului și de puterea, tăria acestuia pentru a trece pentru anumite circumstanțe cu care a luat contact în mod real sau chiar inevitabil.

Noi asociem unele locuri cu anumite gânduri, amintiri, care ne marchează doar în momentul când ne revine în memorie acel loc, ce apare inevitabil și cu un eveniment istoric.

Amintirile plăcute asociate cu evenimente îndrăgite și/sau locuri plăcute sunt benefice fiecăruia dintre noi, dar elementele negative ale acestei ecuații a vieții influențează în mod neplăcut viața și destinul cel puțin al unei persoane, dacă nu și pe cel al celor din jurul său.

Pentru a trece  peste momentele dificile din viață, de amintirile neplăcute, noi trebuie să ne concentrăm asupra lucrurilor frumoase, așa cum trebuie să fie și viața noastră.

Amintirile lui Pătrățel

Pătrățel pătrunde grăbit în apartamentul vecinei Gogoșar.

Se uită în jur și-l zărește pe vecinul Gogonel, așezat în fotoliu și savurând o bere. Pătrățel oftează și se așează la locul său, pe celălalt fotoliu, moment în care apare și Maimuțel, sora lui Pătrățel.

Ușa bucătăriei se deschide, iar pe hol, apare Gogoșar cu un polonic pe care-l învârte de zor:

• Acum două minute nu era nimeni pe aici… Acum e plin!
• Am simțit mirosul de ciobă! – spune satisfăcut Pătrățel care-și freacă fericit burta.
• Da… Da… La mine este restaurant! Oricum, nu trebuie să vă pregătiți de aniversarea nepotului? – întreabă Gogoșar.
• Este mâine – spune Maimuțel. Azi trebuie să luăm cadou… Hai să te ajut vecinică dragă!
• Trebuie să fiarbă ciorba – spune Gogoșar. Ce-i cumpărați?
• Nu știu. O să facem un tur pe la magazine – spune Maimuțel.
• Să crezi tu – spune speriat Pătrățel. Am făcut deja comanda.
• Ce anume? – întreabă mirată Gogoșar.
• Ceva… Cărți de povești.
• Eh! Cărți îi duc toți musafirii, trebuie ceva personalizat.
• Așa și este. Haine, cărți… sunt lucruri obișnuite, dar eu am un cadou personalizat.
• Nu te înțeleg. O carte este o carte pe care o iei din librărie…. – spune Maimuțel.
• Da, dar cărțile… am comandat mai multe, sunt personalizate.
• Adică? – intervine și Gogonel.
• Simplu. Când eram mic, mă visam Batman și nu am putut fi. Nepoțelul nostru poate fi propriul erou, într-o poveste reală.
• Cred că ai temperatură – spune Maimuțel.
• Nu are – spune Gogonel ce verifică cu mâna, fruntea lui Pătrățel.
• Of… Hai să vă spun. Am găsit un site care realizează cărți cu povești personalizate.
• Wow, chiar? – exclamă Gogonel.Adică cum personalizate? Are dedicație cu numele copilului?
• Nu. Copilul, adică numele său devine personajul principal al cărții. Este ca și cum și-ar citi propriul jurnal, adică este un erou real!
• Vezi să nu fie povești cu zburători să ne trezim cu surprize – intervine Maimuțel. Îți mai aduci aminte când se uitase la filme cu lupte și răsturnase totul prin casă. Tu fugeai după el și ai dat cu capul în geam, spărgându-l.
• Nu.. nu…. Sunt cărți educative, realizate în format de acordeon, cu imagini și cu eroi personalizați – spune Pătrățel.
• Te referi la personajul existent care devine de fapt, nepotul vostru? – spune Gogoșar care naviga pe internet, abandonând pentru scurt timp, polonicul.
• Da… Vezi, sunt cărți educative, despre anotimpuri, natură, pădure, cifre, animale. găini, de fapt tot animale și păsări….
• Da, așa este. Uite, am găsit și pentru fetița din vecini, o carte cu prințese. Bravo Pătrățel, ai găsit ceva ideal!
• Mulțumesc Gogoșar, merit o ciorbă, nu?
• Da, Pătrățel. Te gândești ce ar fi dacă și noi patru am fi într-o poveste? – întreabă Gogoșar
• De fapt Gogoșar, noi suntem deja o poveste. Fiecare este un copil în sinea lui și ne adaptăm vieții noastre, în comun, pentru că suntem prieteni – spune fericit Pătrățel.
• Da…da… Fug să nu ardă friptura! – spune Gogoșar.
• Wow, avem și friptură – se bucură ca un copil, Pătrățel. Poate apare o carte cu povestea Pătrățel și prietenii săi… Hm!

Privirea……

Cât de mult înseamnă o privire!
Privirea ne poate spune multe sau, ne poate băga în belele. O privire aţintită unde trebuie ne poate ajuta în viaţă.
Privirea şoferului este foarte importantă pentru cei din maşină şi pentru cei de pe carosabil, de pe trecerea de pietoni.
O privire pierdută…înseamnă că persoana respectivă gândeşte intens, departe.
Vara se poartă ochelarii de soare, care ascund privirea….
Dacă priveşti ceva ce te încântă, cumperi produsul respectiv, chiar dacă nu ştii la ce se foloseşte!
Dacă eşti bărbat şi privirea se îndreaptă spre o fată sexy, care te cucereşte, aceasta te poate face să-i cumperi marfa, dacă este vânzătoare, sau dacă eşti în bar, să-i plăteşti consumaţia.
Am văzut deunăzi, un tânăr ce ducea cărămizi de la depozit la magazinul unde lucra şi având privirea pierdută la o… frumuseţe, intrase în alt magazin, o librărie în loc să intre în magazinul unde lucra…. Poate aveau şi cei de acolo nevoie de cărămizi…. Ce nu face privirea….
Altă fază interesantă, pe un balcon, la bloc. Acolo, o persoană stropea florile liniştit, până privirea i-a fost distrasă…. şi stropitoarea continua să-şi facă treabă, dar pe capul vecinului de la nivelul inferior, care culmea avea şi el privirea aţintită …spre acel ceva.

Gafele lui Pătrățel

Pătrățel revine în camera unde Gogoșar punea prăjiturile. Sare imediat, luând în fiecare mână cîte o prăjitură, din care mușcă pe rând. Gogonel privește mirat spre cei trei vecini ai săi. Maimuțel își apostrofează fratele:

• Mă faci de râs, Pătrățel. Sper că nu ai mâncat așa și la nuntă!
• Nu… acolo nu a mâncat, ca să-l încapă costumul – râde vecina Gogoșar.
• Unde găsești tu vecin atât de bun să te ajute mereu, Gogoșar?
• Păi…să caut?
• Nu…nu…ajung eu… – oftează Pătrățel, terminându-și prăjiturile.
• Mai ajuți, mai gafezi…
• Eh… – oftează iar Pătrățel.
• Cum așa? – întreabă Maimuțel
• Ce a făcut? – însistă Gogonel.
• Păi mi-a greșit invitația de nuntă a surorii mele – spune Gogoșar râzând. Noroc că am dat invitația la cei care nu cunoșteau bine personajele!
• Am greşit numele nașilor! Eh! Ai văzut că numele mirilor au fost în regulă ! – spune Pătrățel.
• Atât îți trebuia, să gresești numele surorii mele…te făcea varză cu făcălețul!
• Dacă greșeai numele mirilor, nu știau invitații ce caută la o altă nuntă! Haha – râde Gogonel.
• Râzi…dar știi ce stresant a fost. Brr!
• La a ta cum va fi, întreabă Gogonel râzând!
• Ca la a ta – spune Pătrățel, iar Gogonel, aproape că se îneacă cu prăjitura.
• Bărbații greu se hotăresc – spune Maimuțel, privind spre Gogonel.
• Păi, femeile gătesc papa bun, fac servicii de calitate înainte de nuntă, apoi… gata! – spune Pătrățel, în timp ce prăjitura de pe masă, dispare cu farfurie cu tot, în mâna Gogoșarei.
• Da…Atunci să ne obișnuim de acum… Dacă nu sunt măritată, cu voi mă simt ca și cu o familie, deci, este ca și cum aș fi măritată!

Pătrățel face ochii cât cepele, Gogonel se uită la televizor, iar Maimuțel se prăpădește de râs. Gogoșar se uită amuzată la Pătrățel care nu știe ce să facă, învârtindu-se ca un titirez!

COMPARAţii

Oamenii în general, compară mai tot timpul câte ceva, pe câte cineva… de parcă ar fi un sport internaţional!

Important este ca această comparaţie să fie una reală, nu doar una, de dragul comparaţiei! Nu poţi compara mere cu pere, femei cu bărbaţi, obiecte cu oameni.
În viaţa de zi cu zi, nu poţi compare profesional, două persoane care au servicii diferite, sportivi ce evoluează în discipline-competiţii-posturi diferite.

Am auzit pe o doamnă, comparând un bărbat cu altul: X este mai bun că are salariu mai mare, mai ia un ciubuc, are maşină, iar Y abia are bani de cele necesare, are o rablă de maşină…. Doamna îşi căuta viitorul soţ, iar felul în care făcea analiza, era ca la târgurile de vite…. Alegi obiectele cu care să trăieşti, sau vrei o persoană care să se adapteze nevoilor tale, să te accepte aşa cum eşti, cu calităţi, defecte….?
O maşină oricând poate fi distrusă în accident…iar ciubucul, te poate duce la …arest! Omul şi personalitatea lui, contează mai mult decât orice obiect, care este doar un element de decor!

Dacă vrei să demonstrezi că ai mereu dreptate, poţi compara şi dinozaurii cu oamenii!

Înainte de a compara diferite persoane, să ne privim pe noi înşine, în oglindă, să ne analizăm, apoi să continuăm, ceea ce este de continuat….

Poarta vietii…

Cand ne nastem , ni se deschid portile vietii.
Noi pasim increzatori, mai mult sau mai putin increzatori…
Primii pasi sunt tematori, urcand treptele vietii, ajungem la momente decisive, in care conteaza ce si cum am urcat treptele acelei vietii….

Viata ca un tren ce trece prin gara…

Viata… Omul este ca un tren care trece prin gară!
Omul e ca un tren şi fiecare zi este o gară, unde ne oprim, staţionăm şi continuăm călătoria, spre o altă gară, altă zi….
Persoana este cu atât mai bogată, cu cât trece prin mai multe gări, presărind iubiri, fapte bune şi găsind…. persoane dragi.
Forfota, agitaţia din gară, mulţimea de oameni, sunt exact ca zilele vieţii.
Gara este mereu un punct de reper, atât în oraş , cât mai ales la ţară. Dacă întrebi pe cineva de o locaţie, des auzi spunând că este la a x –a stradă sau intersecţie de la gară.
Nu există persoană care să nu fi trecut pe la gară, chiar dacă circulă mai des cu maşina….
Trenul vieţii este cel mai drag tren chiar dacă nu are staţiile bine definite şi programate.

Omul este ca o trestie care se îndoaie după vânt. Omul îşi schimbă direcţia trenului vieţii după ultima gară prin care a trecut…

Să fim fericiţi că ne plimbăm cu acel tren , descoperind cât mai multe gări unde contribuim şi noi cu ceva la ajutorul dat oamenilor, pentru că acest lucru ne va îmbogăţi sufleteşte.

Cultura sau incultura

CULTÚRĂ = Totalitatea valorilor materiale şi spirituale create de omenire , faptul de a poseda cunoştinţe variate în diverse domenii; totalitatea acestor cunoştinţe; nivel (ridicat) de dezvoltare intelectuală la care ajunge cineva.

Într-un timp ne întrebam până unde se ajunge cu cultura generală. Cât de mult trebuie să cunoaştem. Acum este mult mai uşor, dacă nu esti incult te poţi considera…cult, deci ai cultură generală!
Înainte se cunoaşteau date despre istoria, geografia, tradiţia şi mai ales limba română
Dacă cineva te întreba, unde este România, ştiai să precizezi, acum se mai spune…acolo undeva, pe o chestie numită glob…parcă ar fi vorbi de globul din pomul de Crăciun.
Acum înţeleg de ce au dispărut emisiunile şi concursurile de cultură generală….
Înainte era greu să parcurgi nivelurile de învăţământ, acum, este nevoie doar să bifezi cu prezenţa la şcoală… în viitor, poate este de ajuns să te naşti, pentru a fi considerat om cu… studii.
Cultura însemnă să ştii câte ceva despre lucrurile din viaţă, să vorbeşti corect, măcar limba ta, nu contează accentul specific zonei ( care este o caracteristică plăcută ) şi exprimarea. Scrisul trebuie să fie în concordanţă cu limba română, să nu înlocuim unele litere, cuvinte cu altele, pentru că suna mai „cool”! Să lăsam prescurtările, şi acel „k” în pace, că şi el îşi are rostul său în vocabularul limbii române.
Incultura ajunge să se facă remarcată peste tot, să strige, să riposteze, să aibă dispute cu cei care folosesc adevărata cultură, chiar polemici,ea nu ţine cont nici de vârstă, nici de altele….
Unii se cred culţi, vorbitori ai unei limbi române corecte, chiar dacă sunt „varză”, expresie clasică pentru ei. De fapt dacă-şi repetă des acest lucru sau au mai mulţi prieteni care sunt la fel, ajung să creadă şi ei, chiar fiind fermi convinşi de acest lucru!
Lipsa coerenţei apare tot mai des, pe lângă internet, pe stradă, chiar şi în presă sau televiziune… Unde se va opri şi când? Ce să mai vorbim de unii aleşi ai noştri sau de unii ce „cânta” ceva în fel şi chip!
Uneori există şi teama ca celălalt să nu fie mai „cult” ca tine, motiv pentru care se încurajează acestă incultura!

Deci, în viaţă mai trebuie să şi înveţi, la fel cum era un vechi slogan comunist, care înă era real. Era unul dintre puţinele lucruri care ar fi nevoie, să se aplice şi acum.
Valorile , tradiţiile, cultura nu se moştenesc, se obţin de-a lungul vieţii!

Clipa de fericire…

Cât de mult contează o clipă de fericire, şi cât de puţin efort poate necesita acordarea unei asemenea clipe…
Ce fericire este să re(vezi) pe cineva drag, la care ţii foarte mult!

Ce minunat te simţi când o persoană pe care o regretai că dispăruse, poate te uitase, îşi trimite un mesaj…oricât de mic sau banal!

Ce fericită este o persoană bătrână să revadă nişte cunostinţe stiind că mai are puţin de trăi!
Altă fericire, pentru persoanele singure, este să aibă câteva clipe, o persoană cu care să schimbe o vorbă, să le acorde o atenţie….
Oricând un sfat util, poate naşte idei măreţe, poate scapă de stresul unei probleme şi să redea armonia sau fericirea vieţii.
Să faci un lucru pe plac unei persoane, lucru care poate nu necesită efort dar produce fericirea acelei persoane….
Fericirea poate fi mai mare sau mai mică…dar ea poate fi un lucru bun în viaţă.
Un fumător înrăit , este fericit când găseşte o persoană care să-i ofere un foc la o ţigără, pentru că bricheta nu-i funcţionează sau chibriturile sunt ude….
Ce fericit este un copil când primeşte un cadou mic, dar foarte drag pentru el…
Dacă răsplăteşti cu premii, sau oferi ceva celui ce merită, iar este un moment de bucurie şi fericire!
Dacă oferi o unealtă de scris cuiva care are nevoie să noteze ceva ….sau oferi un zîmbet unei persoane triste, poate duce la fericire!
Şi fericirea ta, este benefică, dacă faci pentru sufletul tău, esti fericit! O clipă pentru tine, poate fi o clipă de fericire în marea vieţii!

Deci, un gest mic de-al tău, poate produce o fericire mare cuiva…!
Să trăim să facem şi să ne facem fericiţi, fară a întrista pe alţii!

POLitiCA

Chiar dacă nu dorim să ne implicăm în vreun fel sau altul în viaţa politică, acest lucru nu se poate.

Totul în ziua de azi este politizat.

Politicienii, prin deciziile pe care le iau în „fabrica de legi”, ne influenţează inevitabil destinul precum şi calea vieţii.

Politica este ca un dans, care te atrage , apoi te respinge şi te face să te întrebi de multe ori ce rost are….?

Toţi, fără să ne dăm seama , participăm la o polcă vioaie, care nu este de multe ori pe placul nostru.

Totul depinde de alţii, care la rândul lor, depind de anumite lucruri, facilităţi şi poate chiar mult mai …multe.

Nu simpatizez cu vreun partid, candidat, dar observ agitaţia care apare în preajma alegerilor, a momentelor decisive, când omul simplu este un adevărat judecător.

Dar omul, ca şi cel cu „funcţia” de politician, este supus greşelilor, a micilor atenţii, a propriilor interese şi de ce nu, chiar a obţinerii maximului posibil, dintr-o anumită situaţie.

Deci, să nu ne ferim de politică, pentru că oricum participăm, direct sau nu, la aceasta. Trebuie doar să discernem, la ceea ce este bine, în general, pentru noi toţi!