COMPARAţii

Oamenii în general, compară mai tot timpul câte ceva, pe câte cineva… de parcă ar fi un sport internaţional!

Important este ca această comparaţie să fie una reală, nu doar una, de dragul comparaţiei! Nu poţi compara mere cu pere, femei cu bărbaţi, obiecte cu oameni.
În viaţa de zi cu zi, nu poţi compare profesional, două persoane care au servicii diferite, sportivi ce evoluează în discipline-competiţii-posturi diferite.

Am auzit pe o doamnă, comparând un bărbat cu altul: X este mai bun că are salariu mai mare, mai ia un ciubuc, are maşină, iar Y abia are bani de cele necesare, are o rablă de maşină…. Doamna îşi căuta viitorul soţ, iar felul în care făcea analiza, era ca la târgurile de vite…. Alegi obiectele cu care să trăieşti, sau vrei o persoană care să se adapteze nevoilor tale, să te accepte aşa cum eşti, cu calităţi, defecte….?
O maşină oricând poate fi distrusă în accident…iar ciubucul, te poate duce la …arest! Omul şi personalitatea lui, contează mai mult decât orice obiect, care este doar un element de decor!

Dacă vrei să demonstrezi că ai mereu dreptate, poţi compara şi dinozaurii cu oamenii!

Înainte de a compara diferite persoane, să ne privim pe noi înşine, în oglindă, să ne analizăm, apoi să continuăm, ceea ce este de continuat….

Reclame

Poarta vietii…

Cand ne nastem , ni se deschid portile vietii.
Noi pasim increzatori, mai mult sau mai putin increzatori…
Primii pasi sunt tematori, urcand treptele vietii, ajungem la momente decisive, in care conteaza ce si cum am urcat treptele acelei vietii….

Viata ca un tren ce trece prin gara…

Viata… Omul este ca un tren care trece prin gară!
Omul e ca un tren şi fiecare zi este o gară, unde ne oprim, staţionăm şi continuăm călătoria, spre o altă gară, altă zi….
Persoana este cu atât mai bogată, cu cât trece prin mai multe gări, presărind iubiri, fapte bune şi găsind…. persoane dragi.
Forfota, agitaţia din gară, mulţimea de oameni, sunt exact ca zilele vieţii.
Gara este mereu un punct de reper, atât în oraş , cât mai ales la ţară. Dacă întrebi pe cineva de o locaţie, des auzi spunând că este la a x –a stradă sau intersecţie de la gară.
Nu există persoană care să nu fi trecut pe la gară, chiar dacă circulă mai des cu maşina….
Trenul vieţii este cel mai drag tren chiar dacă nu are staţiile bine definite şi programate.

Omul este ca o trestie care se îndoaie după vânt. Omul îşi schimbă direcţia trenului vieţii după ultima gară prin care a trecut…

Să fim fericiţi că ne plimbăm cu acel tren , descoperind cât mai multe gări unde contribuim şi noi cu ceva la ajutorul dat oamenilor, pentru că acest lucru ne va îmbogăţi sufleteşte.

Cultura sau incultura

CULTÚRĂ = Totalitatea valorilor materiale şi spirituale create de omenire , faptul de a poseda cunoştinţe variate în diverse domenii; totalitatea acestor cunoştinţe; nivel (ridicat) de dezvoltare intelectuală la care ajunge cineva.

Într-un timp ne întrebam până unde se ajunge cu cultura generală. Cât de mult trebuie să cunoaştem. Acum este mult mai uşor, dacă nu esti incult te poţi considera…cult, deci ai cultură generală!
Înainte se cunoaşteau date despre istoria, geografia, tradiţia şi mai ales limba română
Dacă cineva te întreba, unde este România, ştiai să precizezi, acum se mai spune…acolo undeva, pe o chestie numită glob…parcă ar fi vorbi de globul din pomul de Crăciun.
Acum înţeleg de ce au dispărut emisiunile şi concursurile de cultură generală….
Înainte era greu să parcurgi nivelurile de învăţământ, acum, este nevoie doar să bifezi cu prezenţa la şcoală… în viitor, poate este de ajuns să te naşti, pentru a fi considerat om cu… studii.
Cultura însemnă să ştii câte ceva despre lucrurile din viaţă, să vorbeşti corect, măcar limba ta, nu contează accentul specific zonei ( care este o caracteristică plăcută ) şi exprimarea. Scrisul trebuie să fie în concordanţă cu limba română, să nu înlocuim unele litere, cuvinte cu altele, pentru că suna mai „cool”! Să lăsam prescurtările, şi acel „k” în pace, că şi el îşi are rostul său în vocabularul limbii române.
Incultura ajunge să se facă remarcată peste tot, să strige, să riposteze, să aibă dispute cu cei care folosesc adevărata cultură, chiar polemici,ea nu ţine cont nici de vârstă, nici de altele….
Unii se cred culţi, vorbitori ai unei limbi române corecte, chiar dacă sunt „varză”, expresie clasică pentru ei. De fapt dacă-şi repetă des acest lucru sau au mai mulţi prieteni care sunt la fel, ajung să creadă şi ei, chiar fiind fermi convinşi de acest lucru!
Lipsa coerenţei apare tot mai des, pe lângă internet, pe stradă, chiar şi în presă sau televiziune… Unde se va opri şi când? Ce să mai vorbim de unii aleşi ai noştri sau de unii ce „cânta” ceva în fel şi chip!
Uneori există şi teama ca celălalt să nu fie mai „cult” ca tine, motiv pentru care se încurajează acestă incultura!

Deci, în viaţă mai trebuie să şi înveţi, la fel cum era un vechi slogan comunist, care înă era real. Era unul dintre puţinele lucruri care ar fi nevoie, să se aplice şi acum.
Valorile , tradiţiile, cultura nu se moştenesc, se obţin de-a lungul vieţii!

Clipa de fericire…

Cât de mult contează o clipă de fericire, şi cât de puţin efort poate necesita acordarea unei asemenea clipe…
Ce fericire este să re(vezi) pe cineva drag, la care ţii foarte mult!

Ce minunat te simţi când o persoană pe care o regretai că dispăruse, poate te uitase, îşi trimite un mesaj…oricât de mic sau banal!

Ce fericită este o persoană bătrână să revadă nişte cunostinţe stiind că mai are puţin de trăi!
Altă fericire, pentru persoanele singure, este să aibă câteva clipe, o persoană cu care să schimbe o vorbă, să le acorde o atenţie….
Oricând un sfat util, poate naşte idei măreţe, poate scapă de stresul unei probleme şi să redea armonia sau fericirea vieţii.
Să faci un lucru pe plac unei persoane, lucru care poate nu necesită efort dar produce fericirea acelei persoane….
Fericirea poate fi mai mare sau mai mică…dar ea poate fi un lucru bun în viaţă.
Un fumător înrăit , este fericit când găseşte o persoană care să-i ofere un foc la o ţigără, pentru că bricheta nu-i funcţionează sau chibriturile sunt ude….
Ce fericit este un copil când primeşte un cadou mic, dar foarte drag pentru el…
Dacă răsplăteşti cu premii, sau oferi ceva celui ce merită, iar este un moment de bucurie şi fericire!
Dacă oferi o unealtă de scris cuiva care are nevoie să noteze ceva ….sau oferi un zîmbet unei persoane triste, poate duce la fericire!
Şi fericirea ta, este benefică, dacă faci pentru sufletul tău, esti fericit! O clipă pentru tine, poate fi o clipă de fericire în marea vieţii!

Deci, un gest mic de-al tău, poate produce o fericire mare cuiva…!
Să trăim să facem şi să ne facem fericiţi, fară a întrista pe alţii!

POLitiCA

Chiar dacă nu dorim să ne implicăm în vreun fel sau altul în viaţa politică, acest lucru nu se poate.

Totul în ziua de azi este politizat.

Politicienii, prin deciziile pe care le iau în „fabrica de legi”, ne influenţează inevitabil destinul precum şi calea vieţii.

Politica este ca un dans, care te atrage , apoi te respinge şi te face să te întrebi de multe ori ce rost are….?

Toţi, fără să ne dăm seama , participăm la o polcă vioaie, care nu este de multe ori pe placul nostru.

Totul depinde de alţii, care la rândul lor, depind de anumite lucruri, facilităţi şi poate chiar mult mai …multe.

Nu simpatizez cu vreun partid, candidat, dar observ agitaţia care apare în preajma alegerilor, a momentelor decisive, când omul simplu este un adevărat judecător.

Dar omul, ca şi cel cu „funcţia” de politician, este supus greşelilor, a micilor atenţii, a propriilor interese şi de ce nu, chiar a obţinerii maximului posibil, dintr-o anumită situaţie.

Deci, să nu ne ferim de politică, pentru că oricum participăm, direct sau nu, la aceasta. Trebuie doar să discernem, la ceea ce este bine, în general, pentru noi toţi!

 

Risipirea…

De un timp, cam îndelungat, suntem obişnuiţi să risipim…
Ajungem să risipim banii, alimentele, diferite lucruri, timpul…şi astfel ne risipim şi viaţa.
Omul vrea mereu sa aibă de toate, mai mult decât îi trebuie.
Am văzut cupluri care au patru maşini! Din ele folosesc fiecare câte una, a treia poate este pentru călătorii…Dar a patra maşină, stă singură în garaj, şi la câteva săptămâni este stearsă de praf… eventual se face o tură în jurul locaţiei pentru a nu … rugini!
Am văzut oameni ce locuiesc în camere ca un chibrit dar au pe perete, un televizor uriaş, care produce fală şi orbire timpurie.
Nu ne dăm seama că dacă risipim hârtia, risipim pădurea! Natura suferă prin noi, apoi şi noi suferim prin ea! Şi nu gândim, că o foaie de hârtie, poate fi folosită şi ca ciornă înainte de a se recicla.

Se cumpără multe produse care nu-şi au rostul, unele la a cărei întrebuinţare nici nu o gândesc! Am auzit uneori zicându-se „Am cumpărat şi eu , nu ştiu la ce e bun, dar am văzut şi la alţii…”
Când se fac cumpărături, alimentele sunt luate în exces, cantitate care nu se consumă, se aruncă sau , mai rău, se folosesc după expirarea termenului de garanţie…ducând la îmbolnăviri! Nimeni nu-şi mai aminteşte de cântecul din filmul „Cartea Junglei” : „Doar strictul necesar…”

Unii merg la mare doar pentru a se lăuda că au fost pe acolo, nu pentru plajă, baie în mare, sănătate… Mai şi lasă apa la hotel să curgă în exces, lumina aprinsă fără rost…iar când nu ai apă sau curent acasă, regreţi risipa din concediu.
La petreceri, aniversări, sărbători, se iau cadouri inutile, doar pentru a duce ceva….Se cumpără mâncare şi băutură din exces, care apoi se aruncă….
Unele alimente şi produse nu se folosesc în totalitate. Uneori se foloseşte doar găbenuşul nu şi albuşul oului…sau…
Azi risipim lucruri, care ne iau timp, risipit la rându-i, ca să ajungem în pragul trecerii spre alte Lumi, şi să ne dăm seama că , de fapt ne-am risipit viaţa….De multe ori ne pierdem în lucruri inutile , făcând eforturi mari. Uităm că putem face lucruri importante pentru alţii, şi implicit pentru noi.
Un om cât de mic şi neînsemnat, poate face lucruri măreţe! Un om mic cu suflet mare…dacă nu îşi risipeşte viaţa pe nimicuri şi inutilităţi.
Seara când te culci, te gândeşti la ziua de mâine şi rememorezi ziua abia încheiată şi e bine să nu spui :
Incă o zi a mai trecut
Fără prieteni, fără rost
Din viaţă am risipit
Până am aţipit..
Şi să constaţi :
Să fii fericit
Că ai mai trăit
Încă o zi din plin
Fără a fi un chin.